Folclor nou

Te-ai soponit, lele, fa,
Cu sopon de-i zîce "Fa",
Şi tăt neagră ţi-ai rămas
Şi pă chept şi pă obraz.

Leonardo da Vinci, inițiat în Misterele Zalmoxiene

     În două scrieri precedente, am demonstrat că MONA LISA şi LA GIOCONDA sunt anagrame, ultima conţinând două mesaje în limba română, şi că Leonardo da Vinci este autorul Giulgiului din Torino, unde L-a reprezentat pe Apollon-Zalmoxis. Nu sunt singurele argumente că marele artist şi savant era iniţiat în Misterele Zalmoxiene, pe care şi le însuşise de la Solomonarii români. Astfel, în controversatul tablou cu Cina cea de Taină, Diana, sora lui Apollon, se află în dreapta Zeului-Rege. Ceilalţi participanţi la cină sunt cei 10 apostoli ai Zeului, iar al 11-lea este tatăl adoptiv al Gemenilor Divini, Sabadios, toţi făcând parte din Sfatul Domnesc.

     Este foarte lesne de demonstrat că Fecioara din dreapta Regelui este Diana, şi nu Maria Magdalena, cum au presupus o seamă de ageamii. Întru acestea, sunt mai multe argumente pro-zalmoxiene.
     În ruinele castrului de la Drobeta, a fost descoperit un fragment de cărămidă, cu următoarea inscripţie în limba dacă: CONCINNA VALENUS. Textul are mai multe tâlcuri. Astfel, citit CON CINNA VALENUS, se tălmăceşte prin "La Cina celor Vrednici (Strălucitori; Curaţi)"; cf. ital. con "cu"; rom. cină; latin. cena "cină"; rom. volnic; pelin; bălan. O altă traducere este "La Cina Regală", căci în limba dacă, "rege" se spunea şi BALIN, conform unui dicţionar antic. Nu poate fi, în nici un caz, vorba de celebra Cină din "Noul Testament" al creştinilor, întrucât, în tabloul lui Leonardo, mesenii se află într-un strălucitor palat, şi nu într-o casă oarecare, închiriată de nişte sărăntoci, cum sunt descrişi Iisus şi cei 12 apostoli. Inscripţia dacică de la Drobeta se citeşte şi astfel: CON C(H)IN NAVA LENUS, cu această traducere:: "Când Crăiasa Şi-a revărsat Pletele (Părul)"; cf. ital. con; engl. Queen "regină"; rom. a năboi "a se revărsa"; slav. nebo "cer"; rom. lână. Exact aşa este reprezentată Diana din tabloul lui Leonardo; cu părul revărsat!
     Nu doar în Giulgiul de la Torino şi în "Cina cea de Taină" a ascuns Leonardo tainele Daciei. În tabloul "Fecioara pe stânci", apar Zeiţa Maria-Leto şi femeia getă căreia îi va încredinţa Copiii Cereşti. Amândouă Îi veghează pe Cei Doi Prunci.

 

     Spre a nu fi acuzat de erezie, autorul tabloului, deşi Îi înfăţişează pe Gemeni despuiaţi, are grijă să nu Li se vadă explicit sexele, de băiat şi fată, lăsându-i pe inchizitorii vremii sale să creadă că Aceştia ar fi Iisus şi Ioan Botezătorul!
     În acest sens, este limpede că nici tabloul "Madona şi Pruncul" nu este creştin, ci că o reprezintă pe împărăteasa Calliope şi pe pruncul său, Orfeu, ce va deveni cel mai mare artist şi profet al Daciei. Decorul acestei lucrări este imperial, unde personajele creştine n-aveau ce căuta.

 

 
     Mai sunt nenumărate alte dovezi că Zalmoxianismul nu s-a stins niciodată, în ciuda persecuţiilor, şi că nu a fost cunoscut doar în Dacia, ci şi în Europa Occidentală şi în Asia. Aceasta se va vedea în scrieri viitoare.

                                                                                                      Adrian Bucurescu

Mărturii despre Traci: Herodot, în ”Istorii”

     Înainte de a ajunge la Istros, îi supune mai întâi pe Geţii care se cred nemuritori. Căci Tracii care au în stăpânirea lor Salmydessos şi care locuiesc la Miazănoapte de Apollonia şi de oraşul Mesambria, numiţi Skyrmiadi şi Nipsai, i s-au închinat lui Dareos fără nici un fel de împotrivire; Geţii însă, care luaseră hotărârea înddrăzneaţă (de a-l înfrunta), au fost supuşi pe dată, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre Traci.

                                                 *
                                              *    *

     După Indieni, seminţia Tracilor este cea mai numeroasă; dacă ar avea o singură conducere şi s-ar înţelege între ei, ar fi, după părerea mea, de neînfrânt şi cu mult mai puternici dintre toate seminţiile pământului (...). Ei poartă multe nume fiecare după ţinutul în care locuieşte, dar toţi au, în toate, obiceiuri asemănătoare, afară de Geţi, Trausi şi de acei care locuiesc la Nord de Crestonai.

                                                 *
                                              *    *

     (Tracii) luptă având pe cap căciuli din piele de vulpe, pe trupuri tunici şi, deasupra, mantale lungi, împestriţate. Poartă încălţăminte cu pulpare făcute din piele de căprioară. Sunt înarmaţi cu suliţe, scuturi uşoare şi săbii mici.                    

Роберт Рождественский / Robert Rojdestvenski

           "- Отдать тебе любовь?..." / "- Să-ţi dau iubire?..."

- Să-ţi dau iubire?
- Să-mi dai...
- E murdară de noroaie...
- Să-mi dai, aşa murdară...
- Vreau să te-ntreb...
- Întreabă.
- Ursita mai vreau să o-ntreb...
- Du-te şi-ntreab-o.
- Să zicem că voi bate la uşă...
- Îţi voi deschide...
- Să zicem că strig...
- Voi veni.
- Dar dacă acolo-i nefericire?
- În nefericire...
- Şi dacă trădez?
- Voi ierta.
- "Cântă!" - îţi voi porunci...
- Voi cânta.
- Să-nchizi prietenului uşa...
- Voi închide-o...
- Îţi voi spune: "ucide!"
- Voi ucide...
- "Mori!" - îţi voi spune...
- Voi muri!
- Şi dacă eu m-aş îneca?
- Te-aş salva.
- Dar dacă o boală-ar veni?
- Voi răbda.
- Şi dacă un zid s-ar înălţa?
- Îl voi dărâma.
- Dar dacă un nod s-ar înnoda?
- Îl voi tăia.
- Şi dacă ar fi o sută de noduri?
- Şi-o sută.
- Iubire să-ţi dau?
- Iubire.
- Asta n-ar fi posibil!
- De ce?!
- Pentru faptul
că eu
nu iubesc sclavii.

          Переводчик: Адриан Букуреску
          Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
-

Vulpea nu crede în lacrimi

  
                       
                            


          Moment zgubilitic


Pe câmpia-ntinsă, între mulţi bostani,
Moş Ion păzeşte, încărcat de ani.
Vrejii se-ncovoaie. Cu săgeţi de foc
A Soarelui raze pepenii îi coc.
Când mantaua serii pe câmpii se-aşterne,
Moş Ion adoarme între două perne.
Pe la miezul nopţii, ca să vezi drăcie,
Şapte cucuriguri liniştea sfâşie.
Iar Ion ce-şi zice-n mintea lui de moş?
"Pepenii, se ştie, au câte-un cocoş.
Lasă că-i duc babii, să facă o ciorbă
Cu un borş pe cinste. Ce atâta vorbă?"
N-aţipi moşneagul nici vreo două clipe,
Că toată bostana începu să ţipe:
- Cucurigu-gagu, cucurigu-gagu!
Săriţi, oameni buni, că ne taie moşneagu'!"
Moşu-şi face cruce, îşi scuipă în sân.
"Măi să fie - zice - cât sunt de bătrân,
Văicăreli ca astea n-am mai auzit
Şi aşa bostană eu n-am mai păzit.
Ptiu, plesni-le-ar creasta! Ptiu, vedea-i-aş ţepeni!
Păi, cocoşii ăştia şi-au ieşit din pepeni!"
Între timp, o vulpe cocoşii-i mânca.
Nemaiauzindu-i, moşul se culca.
          Refren:
               Moş Ioane, nu e bine;
               Vine ea, baba, la tine!


                            Adrian Bucurescu

Dor de Zalmoxis

În globul de cristal
m-am privit azi-noapte.
Aveam păr de aramă
şi pielea de lapte.

Parcă eram un principe get
cu ochi mari şi verzi-albăstrui,
cu mâna pe pumnalul nemilos,
Kogaionul să-l sui,

şi între zăpezi să-mi dau foc,
iar cenuşa să mi-o spulbere vântul
şi sufletul, în straie de paradă,
să părăsească în triumf Pământul.


                                                                         Adrian Bucurescu

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Гой ты, Русь, моя родная..." / "Măi, Rusie, ce-mi eşti ţară..."


Măi, Rusie, ce-mi eşti ţară,
Case-n odăjdii sclipind!
Nu vezi margini şi hotară,
Ochii doar albastru prind.

Pelerin, mereu pe drum,
Câmpurile îţi privesc,
Şi la garduri ascult cum
Plopii veştezi îţi foşnesc.

Ţi-e blajin Mântuitorul
În biserici mirosind
Precum mierea, precum mărul.
Dansuri vesele te-aprind.

Pe cărările sprinţare
Alerga-voi eu de zor.
Mi-or suna-n întâmpinare
Râsetele fetelor.

De-o striga vreun sfânt la mine:
"Lasă-ţi ţara! Vino-n Rai!",
"Nu-mi trebuie Rai - i-oi spune -
Mie Rusia să-mi dai!"

                                1914

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu