Pe străzile triste smogul greu cade
suflarea și râsul de ni le arde
De câteva nopți în taină noi
am declarat moralei război
Tot grupul de bărbați și femei
sfidând pudoarea și măștile ei
Muzica urlă și noi dansăm
și bem venin și otravă mâncăm
Goi și perverși ne veselim foarte
părând c-am uitat de viață și moarte
Dar la miezul nopții în prag
a răsărit un tânăr în frac
Părea obosit și foarte bolnav
și-abia ținându-se a rostit grav:
”Voi stați aici leoarcă de zoaie
și îngerii voștri vă așteaptă în ploaie”!
Adrian Bucurescu
