Iarna de... Primăvară

 

 

                                            Viața Pastorală

Taina Kosonilor

 

     Două tipuri predominante de monede dacice s-au descoperit la Sarmizegetusa Regia, unul care poartă uneori inscripția SAR(I)MIS VASILE(EOS), iar celălalt cu inscripția KOSON. Cele mai multe din primul grup reprezintă un erou pe un cal sau un cal singur. 

 

     Aceste monede au fost emise cu siguranță de regele DE C(H)EBAL ”Cavalerul; Călărețul; Cu Calul; Care duce (transportă); Care conduce”; cf. rom. de; engl. the; rom. cobilă ”iapă; cal”; latin. caballus ”cal de poveri”; cobiliță; rom. ducipal ”cal sprinten, voinic, frumos”.

 

 

     Cum era obiceiul graiurilor geto-dacice polisemantice, numele a fost tâlcuit și ”Cu Două Capete”; cf. rom. doi, două; latin. duo, duae, alban. dy ”doi; două”; rom. cap; latin. capillus ”părul capului”; grec. kephale ”cap”. Așa apare chipul marelui rege pe o monedă descoperită la Sarmizegetusa Regia. Acest ultim tâlc poate însemna și că Decebal avea două funcții: rege și mare preot. SAR(I) MIS înseamnă ”Cel care păzește Datinile”; cf. rom. sero ”a zăvorî; a închide”; missa ”mesă; liturghie”; mos ”obicei; lege; regulă”.

     Pe reversul monedei din stânga, în fața unei porți a cetății se zărește și Svastica, simbol al Celor Doi Zalmoxis, alcătuit din doi de Z, inițiala teonimului. Apoi, moneda din dreapta, cu două capete, îl poate reprezenta și pe regele Buerebuistas.

     Dată fiind raritatea acestui fel de monede, ne putem gândi că sunt cele scăpate ca prin farmec de jaful cumplit al Romanilor.

     Cel de-al doilea tip, KOSON-ul, a fost emis de unul dintre cei mai mari regi ai Daciei, supranumit ROMAN, cu variantele LOMAN, RAMUNC, ROMON etc. Kosonii descoperiți sunt atât de mulți încât nu doar că au umplut muzeele României, ci și pe cele ale altor state. Aceasta înseamnă că după marele jaf din partea Romanilor, Dacia a reușit să-și revină economic, grație îndeosebi marelui rege ROMAN / ROMON, eliberatorul și unificatorul țării.

     Și inscripțiile de pe astfel de monede suportă lecturi amestecate: În cheie ”chirilică” sau în alfabetul grecesc, slovele se citesc chiar KOSON. Numai că S ”Sigma” este un M latinesc răsturnat. Totodată, pe mai multe monede K este înscris astfel încât poate fi citit ca R. De altminteri, pe alte monede, alături de KOSON întâlnim iarăși R sau ligatura RK, care este cheie pentru dubla citire ROMON și KOSON. 

 

     Vine încă o lectură a celor scrise pe monedele respective, de data aceasta în versuri:

     ROMON

     KO SON

     ROMON

     KOSON

     O traducere a stihurilor este aceasta: ”Romon cu Fiii înving Dușmanii”.

          Lexic: rom. cu; sin (arh.) ”fiu; fiul lui”; germ. Sohn, engl. son, slav. syn ”fiu”; rom. căsan ”om din casă; de-al casei”; a rămâne ”a lăsa în urmă pe cineva; a-l întrece; a-l bate; a-l învinge”; Român; a cășuna; guzan ”guzgan; șobolan”. Toate cuvintele au corespondente în română, acest strigăt de luptă putând fi considerat ca una din primele atestări ale limbii noastre. Așadar, mai va până la ”Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung”!

     Pe monede, regele este înfățișat mai mereu cu cei doi fii ai săi. 

     În aparență, SON și KOSON sunt forme de singular. Totuși, în dacă, respectiv în străromână, acestea erau și plurale, cum sunt și astăzi în dialecte. Astfel, în cel meglenoromân apar mai multe exemple în acest sens: scândur - scânduri; limb - limbi; ficior - ficiori; coz - cozi; văț - vaci; suror - surori etc. Iată și câteva exemple din dialectul istroromân: fețor - feciori; gras - grași; pinez - bani; sor - surori; mul'er - muieri; lup - lupi. Aceasta demonstrează că, în româna arhaică, și SON și KOSON puteau fi și forme de plural. 

 

     Cum am mai afirmat în mai multe postări, împăratul Roman a fost cel care în fruntea oastei Daciei  i-a izgonit pe Romani peste Dunăre, ceea ce ”istoricii” noștri numesc ”retragerea aureliană”. Dar când s-au retras vreodată Romanii de bună voie? Roman a mărit hotarele Daciei, în vremea domniei lui țara înflorind în toate domeniile, ajungând și mai bogată decât în vremea lui Decebal. Ca dovadă, sunt și alte corespondențe dacice ale termenului KOSON în limba română: hasna (arh.) ”vistiereia țării; tezaurul Statului”; hasnă ”folos; roade ale pământului”. 

     În folclorul nostru, imaginea legendară a lui Roman s-a păstrat în supranumele Domnul de Rouă.

 

                                                                                                   Adrian Bucurescu