MPPCIII
Cetatea Sucidava era amplasată în fața importantului oraș geto-moesian Oescus, astăzi Ghighi (Bulgaria). Pe locul ei s-a format localitatea Celei, județul Olt, actualmente cartier al orașului Corabia. Poziția geografică favorabilă comerțului, ca și bogatul și întinsul teritoriu din câmpia olteană au asigurat Sucidavei o viață economică și culturală prosperă. Importanța economică și militară a acestei cetăți reiese și din aceea că împăratul Constantin cel Mare, el însuși de origine getică, a construit aici un pod peste Dunăre.
Amplele cercetări arheologice, efectuate aproape 40 de ani, au scos la lumină importante vestigii, zidul de incintă cu turnuri, edificii din secolele V-VI, între care și o bazilică creștină, prima descoperită până acum în Dacia, o fântână secretă, monede, inscripții, vase, amfore și cărămizi cu inscripții, obiecte de podoabă, oglinzi cu rama de plumb etc.
Printre cărămizile cu inscripții se află și una cu ștampila MPPCIII, reprodusă și comentată la pag. 297-298, din volumul ”Inscripții grecești și latine din sec. IV-XIII” de Emilian Popescu. Autorul volumului reproduce și două ”lecturi”, aparținând istoricului Dumitru Tudor: 1. / L(egions) V / M(acedonicae) p(rae)p(ositus) c(ohortis) III ”Praepositus cohortei a treia din legiunea V Macedonica”; 2. / l(egionis) V / M(acedonicae) P(iae) C(onstantis) C(ohors) III, deși desenul reprodus are clar literele MPPCIII. Îndoctrinați de vechea școală, astăzi complet depășită, istoricii noștri nu-și pun probleme asupra inscripțiilor prezentate sau comentate de ei, socotindu-le automat grecești sau latinești, netrecându-le prin minte că locurile unde au fost descoperite erau mai întâi geto-dacice și că autohtonii ar fi îndrăznit și ei să scrie în limba lor maternă.
Pentru lămurirea cititorilor, trebuie spus că în cultura geto-dacică exista ORO MANISA ”Limba Divină”, atribuită Zeilor și Profeților, vorbită de preoți și de aristocrați, și o puzderie de dialecte tribale, inteligibile din aproape în aproape. Limba română s-a format din amestecul limbii sacre cu acele dialecte populare. Pe de altă parte, în aceste limbi de pe tot teritoriul tracic exista și sunetul Ă, moștenit atât de română cât și de bulgară și albaneză.
Printre gogomăniile răspândite de latinopați, doar ca să ducă la minim moștenirea noastră antică, se numără și aceea că Geto-Dacii nu scriau!!! Am prezentat în câteva volume publicate peste 100 de inscripții geto-dacice, iar între timp, lucrând la un mare dicționar, am mai găsit o droaie. Ei bine, tocmai am ajuns la ștampila MPPCIII, de la Sucidava.
Adoptând, alături de propriile lor slove, și pe cele grecești și latinești, autorii inscripțiilor în graiurile autohtone nu notau sunetul Ă, întrucât acesta nu exista în alfabetele străine. În acest fel, textele puteau fi citite în mai multe feluri, cum este și cel de la Sucidava. Iată o lectură a lui: MPPCTREI. Iată și alte lecturi, precum și tălmăcirile:
1. M' P'P'C T'REI ”Care duce mult; Care ține (rezistă) foarte mult”; cf. rom. mă, măi; alban. me ”cu”; rom. papuc; babic ”salam crud, uscat și presat”; a dura; tare; tărie; (o) droaie; a turui; alban. i tere ”întreg; plin”. Această interpretare este de fapt o reclamă privind calitatea excepțională a cărămizii.
2. M' P'P C'T'REI ”Să-i saluți pe cei mai Mari! Să-i apreciezi pe cei Cinstiți (Vrednici; Buni)!”; cf. a (se) pupa; babă; popă; codru; hotar; a (se) hotărî; hatâr; codru (de pâine); alban. koder ”deal; codru”; grec. katharos ”pur; curat”. Acest îndemn face parte din legile zise Belagines.
3. M'P'P C' T'REI ”Bobocii să se împlinească!; Mugurii să se întărească!; Lăstarii să se înmulțească!; Lujerii să se îndesească!”; cf. MOPOP - plantă medicinală dacică atestată în listele antice; rom. a împupi ”a îmboboci; a înmuguri”; că; tare; tărie; (o) droaie; alban. i tere ”întreg; plin”.
4. M' P'P C'T REI ”Cel Bun (Plăcut; Cinstit; Vrednic) se va înălța în Rai”; cf. rom. mă, măi; bob, boabă; a (se) pupa; popă; pupi ”zbârciogi-grași” (bot.); puf ”lamură”; Pop (n.); latin. pupa ”fetiță; păpușă”; pupus ”băiețaș”; rom. cat ”etaj”; germ. Gott, engl. God ”Zeu; Dumnezeu”; franc. haut ”înalt”; rom. Rai.
Mai trebuie adăugat că dialectele populare tracice nu aveau prea multe reguli gramaticale, comunicările fiind înțelese după tonuri, accente și topică. Nu aveau nici marcă de plural. Lipsa pluralului poate fi demonstrată prin unele forme moștenite de dialectele românești. Iată exemple din cel meglenoromân: scândur - ”scânduri”; limb - ”limbi”; ficior - ”feciori”; coz - ”cozi”; văț - ”vaci”; surăr - ”surori”. Iată și exemple din dialectul istroromân: fețor - ”feciori”; gras - ”grași”; pinez - ”bani”; sor - ”surori”; mul'er - ”muieri”; lup - ”lupi”.
Să se observe că absolut toate cuvintele geto-dacice au fost moștenite de limba română, ceea ce este încă o dovadă că autorii jalnicului DEX bat câmpii.
Asemenea mesaje, de felul ștampilei de la Sucidava, s-au descoperit pe tot teritoriul Daciei și așteaptă să fie prezentate cititorilor fără prejudecăți. Un mesaj asemănător apare într-o ștampilă de pe o toartă de amforă, descoperită în ruinele cetății getice Romula, aflată pe teritoriul actualei localități Reșca-Dobrosloveni, județul Olt. Ștampila respectivă poartă inscripția ERMIPPOY..
Adrian Bucurescu
