Serghei Esenin

Сергей Есенин / Serghei Esenin

      "Отговорила роща золотая..." / "Mesteceni aurii sporovăiau..."

Mesteceni aurii sporovăiau
Cu vesel glas; cocorii peste grui
Zburând cu-amărăciune se-nălţau
Fără să poarte grija nimănui.

De ce s-o poarte? Că doar fiecare
Prin lume trecem şi plecăm curând.
Pe toţi ne cheamă cânepiştea-n zare
Cu-o uriaşă Lună peste prund.

Stau singur în câmpie, la răscruce,
Iar vântul pe cocori i-mpinge-n sus,
Şi mi-amintesc de tinereţea dulce,
Dar nu regret nimic din ce s-a dus.

Eu anii irosiţi nu-i plâng acum,
Nici flori de liliac înmiresmate.
Scoruşul arde ca un rug la drum,
Însă pe nimeni a-ncălzi nu poate.

Ciorchinii de scoruş nu se pârlesc,
Nu piere iarba de îngălbenire;
Precum de frunze pomii se lipsesc,
Scutur şi eu cuvinte de mâhnire.

Şi dacă vremuri care-n vânt se frâng
Le-or strânge-ntr-unul care-i de prisos...
Spuneţi aşa... că auriul crâng
Sporovăia cândva cu glas frumos.

                                                           1924

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu