În ruinele cetății getice de la Romula, astăzi Reșca-Dobrosloveni, județul Olt, a fost găsit un vas de pisat, cu ștampila STEF ANOY. Sintagma getică are mai multe sensuri, dar în primul rând se tălmăcește chiar prin ”Vas de Pisat (Bătut; Înțepat; Tăiat; Zdrobit; Mărunțit)”; cf. rom. știp ”băț”; ștep ”ghimpe”; ștap ”cotor de plantă, rămas în pământ după cosit sau secerat”; ștab ”rindea”; ștob ”unealtă de dulgherie”; alban. shtyp ”a presa; a strivi; a comprima; a pisa; a tipări; a imprima; a turti; a zdrobi; a reprima; a oprima; ene ”vas; recipient”.
Cronologia cu Nisip
STEF ANOY înseamnă și ”Vas cu Pietriș (Nisip)”; cf. rom. stufă ”piatră care conține aur nativ”; alban. ene. Dar acest vas este Clepsidra, cea care măsoară Timpul! De altminteri, S-TEF ANOY se mai traduce și prin ”Care delimitează Anii (Timpul)”; cf. rom. se; tiv; a știpui ”a tigheli; a tivi”; an. Încă o tălmăcire: S-TE FA NOY ”Sfântul (Strălucitorul) cu Două Chipuri”; cf. rom. să; doi; două; alban. dy ”doi; două”; rom. a fi, fire; boi ”chip; înfățișare”; nou; naos; nea; grec. naos ”templu”. Cu acest sens, e limpede că STEFANOY era un supranume al lui IANUS, divinitate comună a Geților și Romanilor. În graiul getic, I AN US se traduce și prin ”Cel care deschide Anul”; cf. rom. an; ușă. De aceea, atât Geții cât și Romanii îi dedicaseră acestui sfânt luna Ianuarie.
Divinul Ianus
În mitologia romană, Ianus deschide dimineața porțile cerului și le închide seara. Cu o față el privește Răsăritul și cu cealaltă Apusul, cu una Trecutul, cu una Viitorul. Sfântul cu două chipuri apare și pe o monedă dacică, cu inscripția S-AR I M'S VASILEOS ”Domnul care Anii îi delimitează (împarte; onorează; cinstește; stăpânește); Conducătorul în Anii Lui cei mai Strălucțiți; Împăratul în Anii (Vremea) Lui de Vârf (Glorie)”; cf. rom. se; oară ”oră; ceas; dată”; germ. Jahr, engl. year ”an”; rom. masă; imaș; măsea; lat. missa ”slujbă religioasă; liturghie”; rom. Sărmaș (loc.); Ceremuș (râu); vâslă; Vasile; grec. vasileos ”împărat; rege”. Chipul cu două fețe de pe monedă este al Stăpânului Vremii, dar îl simbolizează și pe cel mai mare rege al Tracilor, BU ERE BISTAS ”Cel de Deasupra Vremurilor”; cf. rom. pe; oară; latin. aera ”epocă; vreme; număr; cifră”; rom. peste; engl. best ”cel mai bun”.
Pe moneda dacică din stânga: Domnul cu Două Fețe
STEF ANOY era ”Mai-Marele Anilor (Timpului)”; cf. rom. stivă; ștab: an. S-TEFANOY era ”Cel Sfânt; Cel Superior; Cel Înalt; Cel Măreț”; cf. rom. se; tavan; divan ”sfat domnesc”; stăpân; a (se) stăpâni; stepenă ”rang; treaptă”; latin. divinus ”divin”. Geții îl sărbătoreau pe acest mare sfânt spre sfârșitul anului, căci numele lui se mai tălmăcește și prin S-TEF ANOY ”La Sfârșitul (Marginea) Anului”; cf. rom. să; tiv; an. Și în prezent Sfântul Ștefan este serbat de toți creștinii la 26 Decembrie, când anul e pe sfârșite.
La Tracii din Phrygia, Zeul Timpului se numea ACH'RI-SIAS ”Mai-Marele (Deasupra) Anilor (Timpului)”; cf. germ. Jahr ”an”; lat. hora ”oră; ceas; moment; anotimp; timp”; rom. suiș.
Geții de pe țărmul de Apus al Mării Negre îl numeau pe Zeul Timpului K'ROUNOI ”Vârful; Întărirea; Întremarea; Forța; Mulțimea; Durata; Timpul”; cf. rom. corn; horn; carne; hrană; grâne; gorun; grenie ”belșug; mulțime; înghesuială”. Aproape identic cu cel getic, numele zeului care personifica Timpul la vechii Greci era CHRONOS.
Divinul Chronos
Pe moneda care-l reprezintă pe Buerebistas, amândouă capetele sunt încoronate, de unde și legătura cu K'ROUNOI; cf. rom. coroană; a (se) încorona. În limba greacă, STEPHANOS înseamnă ”coroană; ghirlandă; cunună (cu care erau onorați învingătorii)”. De aici, se vede încă o oară că împăratului Tracilor i se mai spunea și STEFANOY.
În ”Noul Testament”, inspirat în mare parte de ”Noul Testament” al Geților, Sfântul Ștefan este arhidiacon și apare ca primul martir al creștinătății, ucis cu pietre la porunca autorităților iudaice pentru marea lui credință. Se pare însă că așa a fost ucis Buerebuistas, căci S-TEFA NOY mai înseamnă și ”De Pietre Lovit; Care suferă; În Chinuri; Cel Rănit”; cf. rom. se; TABA ”piatră; stâncă”, în dialectul traco-lydian; rom. tabie ”fort; întăritură”; stufă ”piatră care conține aur nativ”; nuia; na! - exclamație care însoțește gestul unei lovituri; na și iar na! - ”bătaie”; țâfnă; țapină.
Iată deci cum a ajuns cel mai mare peste regii din Tracia Sfântul Ștefan!
În amintirea lui, la 27 Undrea, în România se fac pomeni pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice. În unele sate din Muntenia, se coc Pâinicile lui Ștefan, din aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, și se împart copiilor săraci, după ce au fost sfințite la biserică. Se spune că aceste pâinici ar ține locul pietrelor cu care a fost ucis sfântul.
Le doresc tuturor celor care poartă nume inspirate din STEFANOY să aibă parte doar de tâlcurile bune și frumoase ale sintagmei getice, mai ales că STEF ANOY înseamnă și ”O Mulțime (Grămadă) de Ani”; cf. rom. stivă; stibiă ”steblă; mănunchi”; ani. Lor li se potrivește perfect urarea LA MULȚI ANI!
Adrian Bucurescu
