Meleag divin! Pristaniște-nflorită!
Aici e Bărăganul de elită.
Pe-aici plutește râul cel bălai,
Izvorul căruia-i direct din Rai.
Aici zăpada-i mai strălucitoare
Decât zăpezile altor hotare,
Iar cai cu aripi nici n-ating pământul,
Când sănii de argint se-ntrec cu vântul.
Noaptea, pe-aici, săiastre aprind focul
Și crucile de piatră-și schimbă locul.
În crânguri, primăvara, către zori,
Țin slujbe mierle și privighetori.
Eu spun că, într-al Patimilor leat,
Pe-acest tărâm Hristos a înviat,
De-aceea-n Noaptea Învierii vin
Și se botează cei păliți de chin,
Iar după ce își schimbă vechiul nume,
Tămăduiți se reîntorc în lume,
Pe când la piscul getic, plini de har,
Șerpi milostivi descântă în altar.
Oare visez că-n acest Rai de lut
Copilăria mea am petrecut?
E prea frumos să fie-adevărat
C-am fost și eu copil! Poate-am visat.
Adrian Bucurescu
