Bobiță, pe Pământ și în Cer
duminică, 2 iulie 2017
Moara Plângerii
Sunt prea multe geamuri închise
Cad prea multe ploi peste vise
Podul din față a tot putrezit
și iazul demult nu s-a fost limpezit.
De-un timp deseori tresar eu când
năvalnic îmi bate în tâmple un gând
de o moară anume cu tâlc auster
ce macină noapte și zi un mister.
La hanul de-alături cu nume de pește
lumea cântă și chefuiește
doar din când în când oaspeții pălesc
când din iaz se aude un plâns nefiresc.
De aceea iubito uneori mă înspăimânt
apoi uit cu tine și râd și cânt
cu toate că primenirea noastră
lasă rece marea cupolă albastră.
Adrian Bucurescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)