A trecut azi-noapte un templu pe râu,
într-o țeapănă plută era închegat.
Luna pe cer, Luna în apă.
În fum de tămâie templul plutea mirosnat.
Năluci în odăjdii cu fir de aur,
năluci în odăjdii cu nestemate
murmurau imne în cinstea Lunii,
în cinstea crăiesei prea luminate.
Cine a mai văzut asemenea plută
cu Lună și cruce în vârf de catarg,
plută de care nu numai valurile
ci și spaimele noastre nocturne se sparg?
Lună, tu, prea curată vedenie,
tu, ce-ai luminat și stemele țării,
leagă sub plută duhorile morții
și mai dezleagă-le în hăul mării!
Ied am fost, în lapte am căzut.
Diana mă saltă de-a dreptul în cer,
în vreme ce, la cântatul cocoșilor,
toate iasmele pământului pier.
Adrian Bucurescu
