vineri, 13 octombrie 2017

Arthur Rimbaud





          Ma boheme
                (Fantaisie)

Je m'en allais, les poings dans mes poches crevees
Mon paletot aussi devenait ideal;
J'allais sous le ciel. Muse! et j'etais ton feal
Oh! la la! que d'amours splendides j'ai revees!

Mon unique culotte avait un large trou.
- Petit-Poucet reveur, j'egrainais dans ma course
Des rimes. Mon auberge etait a la Grande-Ourse.
- Mes etoiles au ciel avaient un doux frou-frou.

Et je les ecoutais, assis au bord des routes,
Ces bonss soirs de septembre ou je sentais des gouttes
Des rosee a mon front, comme un vin de vigueur;

Ou, rimant au milieu des ombres fantastiques,
Comme des lyres, je tirais les elastiques
De mes souliers blesses, un pied pres de mon coeur!




          Boema mea
                  (Fantezie)

Cu pumnii-n buzunare sparte hoinăream;
Paltonul meu, și el devenea ideal;
Sub cer mergeam eu, Muză! ți-eram vasal leal
Ehei! și ce superbe iubiri închipuiam!

Vai, și ce rupți erau singurii mei nădragi!
Puști visător pe drumuri la rime înșiram.
Spre hanul Ursa-Mare agale mă-ndreptam
Simțind dulcele foșnet al stelelor prea dragi.

În seara de Septembre un clinchet sideral
Eu ascultam. Pe frunte-mi luceau ca un cristal
Broboanele de rouă, ca vinul întremând;

Din umbre rimele țâșneau în jeturi.
Pantofii, ca la lire, de șireturi
Îi tot trăgeam, piciorul spre inimă ținând.


                        Traducere din limba franceză: Adrian Bucurescu