Reînvierea lui Decebal
Traian a mai rămas un timp în Dacia, unde a vegheat la instalarea primilor coloniști și a pus la punct toate amănuntele privind organizarea provinciei; apoi s-a înapoiat la Roma și a sărbătorit triumful asupra Dacilor cu o somptuozitate nemaiîntâlnită, menționat în istoria veche ca atare. Printre numeroasele trofee purtate înaintea carului învingătorului se putea observa, pus pe o tavă de argint, un cap care era urmărit de Dacii prizonieri din cortegiu, cu o privire sumbră și fioroasă. Era capul lui Decebal. Zeii au fost mai clemenți cu el decât cu Vercingetorix, emulul său; Roma l-a învins, dar nu l-a avut viu.
Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 72 - 73.
Pe Decebal disperarea l-a umplut de curaj. Văzându-se încolțit din toate părțile și văzând că nu poate rezista mulțimii, s-a aruncat ca un leu în spada sa. Traian învinge și intră în triumf în capitala sa. Trupul regelui a fost căutat printre morți, iar capul tăiat a fost apoi expus la Roma. Trupul a fost însă îngropat într-o colină în apropiere de Deva, unde e așteptată reînvierea sa.
Die Geschichte von Siebenburgen in Abend Unterhaltungen..., Sibiu, Martin Hochmeister, 1784, p. 46.
