Nu e prea nobil să-ți strigi
jalea, urâtul și malinconia
în metafore șoc servite vulgului.
Dar dacă simți că altfel nu poți,
mai du-te unde-i încă pustie
și urlă cum câinii a mort!
Iar lacrima ta ți-o îngroapă
în sipet de lemn căci se va deschide
la vremea când neamul uita-va
ce bună la gust părea otrava!
Adrian Bucurescu
