O enigmatică tăbliță de plumb de la Sinaia înfățișează în primele trei rânduri de sus și încă două semne pe al patrulea rând 33 de numere în grafie dacică. Ar putea fi numărul anilor ce I-a avut Apollon-Zalmoxis când a fost ucis de Scyți, tradiție trecută asupra anilor pe care I-ar fi trăit Iisus pe pământ. În unele inscripții tracice se precizează că Zeul a petrecut în lumea noastră 42 de ani. E posibil ca 33 să fie vârsta la care Apollon a fost ales regele Geților. Mai ciudat e că semnele de pe tăbliță seamănă mult cu cele aztece. Și unele imagini de pe alte tăblițe sunt în stilul Aztecilor! Deocamdată, unele Mistere Zalmoxiene persistă...
Alte taine au fost dezvăluite. Astfel, din ce se știe, trecuseră mai mai mult de șase veacuri de la nașterea Gemenilor Divini, supranumiți Amândoi și ZALMOXIS, dar unii Traci continuau să respecte religia anterioară, inclusiv calendarul străvechi, care număra anii de pe vremea Amazoanelor. Reforma religioasă a marelui rege Buerebuistas, care ținea să (re-)impună Cultul Zalmoxian, a avut loc la 666 de ani de la Nașterea Fiilor Cerului. De aceea, Zalmoxienii socoteau acest număr sacru, spre deosebire de fundamentalișii orfici, care-l considerau diavolesc și scriau împotriva lui ”apocalipse”.
Într-o inscripție zalmoxiană, de pe un opaiț descoperit la Drobeta, citim, de la dreapta spre stânga: E NAMOR SSS ”Cu Numărul 666”.
Un alt număr sacru la Geto-Daci era OPT, care reprezenta numărul segmentelor Svasticii, la rândul ei simbol al celor Doi Zalmoxis, cu doi de Z, din inițiala dublului teonim. Numărul OPT era și cel al tonurilor din Limba Sacră, vorbită de rege și de preoți, care avea opt tonuri, după cum arată și denumirea unei cetăți dacice, OPTA-TIANA ”Cu Opt Tonuri”. Așa se explică și numele unui voievod, ME-NUMOR-OVT ”Cu Numărul Opt”, căci Menumorovt este scris în Gesta Hungarorum ”Faptele Ungurilor”, singurul document unde este consemnat. Este limpede că pe vremea acestui voievod, Românii din Vestul Daciei încă mai practicau Cultul Zalmoxian.
Din aceleași motive, un voievod din Banat purta numele de Ahtum sau Ohtum ”Cu (din) Opt”; cf. germ. acht ”opt”. O amintire a acestor credințe străvechi este și denumirea localității Optași, din județul Olt.
Pe aversul unei lăncii dacice, scrie ZOLMXES, variantă la ZALMOXIS, iar pe revers apare o svastică precum și un semn din trei de C, adică trei de S, în alfabetul așa-zis ”chirilic”, adică SSS ”666”, atât Zeii cât și Svastica și Numărul fiind chezășii ale victoriei împotriva oricăror dușmani.
Dacă nu majoritatea Geto-Dacilor, atunci măcar regii, preoții și nobilii lor cunoșteau perfect matematica vremii, pe care o întrebuințau și la calcularea sărbătorilor religioase sau în arhitectură. În acest sens stau mărturie cele două calendare de la Sarmizegetusa, cele mai exacte din Antichitate. Elevii Daciei memorau exercițiile matematice în versuri, după cum se vede și dintr-o inscripție descoperită la Jupa, județul Caraș-Severin:
BAN-AG NA INO
OPTO PE TEB MO
Traducerea: ”Din Cinci iau Unu; Opt supra Doi am”.
La Romula citim o dedicație pe o amforă, adresată Suratelor Zeiței Artemis: SEX CORLA ”Celor Șase Fecioare”. Pe mai multe țigle dacice, descoperite în Ardeal, scrie: VIN CENT I ANA ”Ține (duce) 100 de Ani”.
O inscripție getică, de pe un stâlp din naosul templului B4, de la Murfatlar, județul Constanța, ne arată că ziua era împărțită în ”străji”: VO-N'OTH NIONDOY LOCHIS OYNO I KEPH MESI. Tălmăcire: ”Noaptea, la (ora) Nouă, în Lăcașul Sacru să înceapă Rugăciunea!”.
Și în mitofolclorul românesc există numere sacre, numai că semnificația lor nu este întotdeauna clară. Astfel, se spune că sunt 7, dar și 9 Vămi ale Văzduhului, și că sunt 9 Ceruri. Numărul Ielelor, Zânelor și al altor semizeități diferă după zone. În basme, cea mai mare distanță este ”peste nouă mări și nouă țări”.
Număratul are uneori însușiri magice, după cum se vede și din acest descântec de aruncătură din Sâlha, Banat:
Cine-a făcut c-o mână,
Io desfac cu două.
Cine-a făcut cu două,
Io desfac cu trei.
Cine-a făcut cu trei,
Io desfac cu patru (...).
Cine-a făcut cu nouă,
Io desfac cu mâinile amândouă (...).
De șopârlaiță se descântă frecând gâlcile cu usturoi și cu unt, și zicând:
Nouă babe,
Nouă fete,
Nicio babă,
Nicio șopârlaiță (...). Se enumeră la fel cu toate numerele și se ajunge la:
Numai o babă,
Numai o fată,
Numai o șopârlaiță.
Nicio babă,
Nicio fată
Nicio șopârlaiță!
Un straniu poem cu numere a fost consemnat în Potlogi, județul Dâmbovița:
- Ce e una?
- Ce sunt două?
- Capul cu doi ochi
Bine vede.
- Ce sunt trei?
- Pirostria-n trei picioare
Bine șade.
- Ce sunt patru?
- Carul cu patru roate
Bine umblă.
- Ce sunt cinci?
- Palma cu cinci dește
Bine te izbește.
- Ce sunt șase?
- Fluierul cu șase găuri
Bine zice.
- Ce sunt șapte?
- Unde sunt șapte surori
Nici coji pe cârpitori,
Nici câlți pe-ncheietori.
- Ce sunt opt?
- Plugul cu opt boi
Bine ară.
- Ce sunt nouă?
- Unde sunt nouă frați
Coada să nu-ți bagi!
- Ce sunt zece?
- De zece
Nu mai trece.
- Tu ești, Doamne?
- Crăpi, drace!
Adrian Bucurescu