Tablou de Theodor Aman
sâmbătă, 26 decembrie 2020
vineri, 25 decembrie 2020
luni, 21 decembrie 2020
duminică, 20 decembrie 2020
Zodia Capricornului la Atlanți și la Români
Rânduiala Zodiei Capricornului este între 22 Decembrie și 19 Ianuarie.
Peste tot scrie că Zodiacul ar fi apărut în Mesopotamia, fiind apoi dezvoltat de Babilonieni. Nimic mai fals. Începutul tuturor științelor fundamentale, cu ecouri până astăzi, s-a aflat în Imperiul Atlant, primul din lume. Așa s-a întâmplat și cu Astrologia, respectiv cu Zodiile, care exprimă răstimpurile anotimpurilor specifice zonei temperate, unde se afla și capitala Imperiului, adică pe actualul teritoriu al României.
Un exemplu în acest sens este Zodia Capricornului, căreia în popor i se mai spune și Țapul sau Cornul de Capră. Ca și la celelalte, cheia acestei zodii se află în limba tracă, moștenitoare directă a celei atlante. Astfel, între neamurile trace este atestat și cel numit KEBRENOI, care ascunde și sensul originar al zodiei din toiul iernilor noastre, anume KE B'RE NOI ”Cu Multă Zăpadă”; cf. rom. cu; prea; nea.
Că aceasta este o traducere corectă o demonstrează moștenirile din latină: hiberna ”tabără de iarnă”; hiberno ”în timpul iernii; a ierna; a petrece iarna”; hibernus ”de iarnă; vijelios; furtunos”. Din B'RE NOI româna a moștenit forma arhaică fărină ”făină”, adică ”Asemănătoare Zăpezii”; cf. rom. a părea; văr; latin. par ”asemănător; egal; semen; tovarăș; soț”; rom. nea. Tot din BRENOI, româna a moștenit brumă, iar latina, bruma ”ziua cea mai scurtă a anului; Solstițiul de Iarnă; începutul iernii; timp de iarnă; iarnă”.
Dar cum s-a ajuns de la Zăpadă și Iarnă la Capră, la Corn și la Capricorn? Destul de simplu, căci și atlanta și traca puteau fi înțelese după tonuri, accente și context. Așadar, KE B'RE însemna și ”Cu Coarne”; cf. rom. cu; alban. bri ”corn; antenă de melc”; rom. capră; latin. capra ”capră”; Capra ”Constelația Caprei”; alban. gaforre ”capricorn”.
De la KE BRE NOI ”Cu Cornul Vrăjit” - cf. rom. cu; alban. bri; rom. noi ”recuzită pentru descântece și leacuri”; apă de noi ”apă neîncepută” - vine și celebra legendă antică cu Cornul Abundenței, cornul fermecat al unei capre cu laptele căreia nimfa Amaltheea l-ar fi crescut pe însuși Zeus. Din recunoștință, Zeus a prefăcut unul din coarne în CORNUCOPIA ”Cornul Belșugului”, care este plin întotdeauna cu tot ce-și dorește posesorul. Aceasta este KEBRE NOI ”Capra Vrăjită”, prezentă și în basmele noastre. Desigur, de la KEB'RENOI vine și denumirea de Căpriana a celebrei mânăstiri din Basarabia, precum și al localității dobrogene Cavarna. Dar ce frumos și totodată uimitor, denumirea unui sat din județul Iași: Coarnele Caprei! Iată o mărturie superbă a legăturii dintre Atlanți și urmașii lor direcți, Românii!
Tot din KEBRENOI vine și un supranume al lui Apollon-Zalmoxis în ipostaza de Crainic Ceresc, căci KE B'RE NOI însemna și ”Cu Cornul Sună; Din Corn Sunând”; cf. rom. cu; alb. bri; rom. capră; latin. capra; alban. gaforre; rom. nai.
O statuetă de bronz aurit, reprezentându-L pe Apollon cu un corn de vânătoare în mâna dreaptă a fost descoperită pe malul de Apus al Lacului Sacru al Geților, adică exact pe locul unde S-au născut Gemenii Divini, la un Solstițiu de Iarnă.
Tot astfel, de la KEBRE NOI ”Capra Fermecată”, încă mai umblă Capra cu ceata colindătorilor, în timpul Zodiei Capricornului.
Dar să ne întoarcem la zodie! În popor se spune că Țapul sau Cornul Caprei, pentru că numai un corn se vede în constelație, e țapul omului care s-a luptat cu Diavolul.
Într-un vechi ”Gromovnic” românesc scrie: ”CORNUL DE CAPRĂ: Dă va tuna în număr Cornului de Capră, atunci va fi ploi treizeci sau patruzeci de zile. Și între împărați va fi urgie și gâlciavă mare și pieire. Și în toate părțile va fi foamete și războaie. Și dă buri mari, corbilor va fi pieire. Și în oameni va fi neputință. Iară dă va fi cutremur în laturea dăspre Apus, vor muri dă foame și un mare cu muierea lui va muri. Iar dacă va tuna întru Amiazăzi sau va fi cutremur, multe roduri vor pieri. Iar dă va fi cutremur noaptea, va fi nevoi, greotate și ucidere mare. Și să vor turbura cetățile. Și va fi suspinuri multe și lacrime multe. Și cei dăspre mare să vor turbura. Iarna va fi mare. Și gâu mult va fi”.
Capricornul este al zecelea semn astrologic al Zodiacului, care este asociat cu Constelația Capricorn. În astrologie, Capricornul este considerat a fi un semn introvertit, de pământ, și unul din cele patru puncte cardinale. Este guvernat de planeta Saturn, iar faptul că este al zecelea semn zodiacal este asociat cu a zecea casă astrologică.
Capricornul este reprezentat fie ca o capră obișnuită, fie ca o ființă cu cap și picioare de capră și coadă de pește.
Despre cei născuți în Zodia Capricornului se spune că sunt inteligenți, foarte bine organizați, muncitori și responsabili, perseverenți și ambițioși, dar și foarte corecți și loiali. Pietrele prețioase cele mai norocoase pentru ei sunt: agata, serpentinul, malahitul, opalul, rubinul și onixul.
Adrian Bucurescu
vineri, 18 decembrie 2020
joi, 17 decembrie 2020
miercuri, 16 decembrie 2020
marți, 15 decembrie 2020
Cine a fost trădătorul Bicilis
Ilarion Ciobanu - Gerula, și Gheorghe Dinică - Bicilis, în filmul ”Columna”
Din când în când, niște neisprăviți postează tot felul de prostii privind ”trădările” Românilor de-a lungul vremii, începând cu Geto-Dacii. Dacă ar cunoaște cât de cât istoria, ar vedea că în alte țări, inclusiv vest-europene, trădările sunt mult mai multe. Dar, prinși de o ură inexplicabilă pentru tot ce e românesc, acești mancurți își aruncă fără odihnă veninul asupra trecutului nostru.
Printre trădările neuitate niciodată de acești mutanți se numără și cea a celebrului Bicilis, pe care chiar și istoricii oficiali îl consideră Dac. Totul a pornit de la o relatare a lui Dio Cassius în ”Istoria romană”: ”Comoara lui Decebal a fost de asemenea descoperită, chiar dacă era bine ascunsă sub râul Sargetia, care curgea pe lângă palatul său. Cu ajutorul unor prizonieri, Decebal a deviat cursul râului, a săpat în albie, și în gaură a aruncat o mare cantitate de aur și argint și alte obiecte de mare valoare care puteau rezista la o anumită umiditate. Apoi a pus o grămadă de pietre deasupra și a adus râul din nou pe cursul său. De asemenea, el i-a făcut pe prizonieri să depoziteze hainele și alte obiecte de acest gen într-o peșteră. După ce a terminat, i-a ucis pe acești prizonieri pentru a nu lua mai apoi nimic. Dar Bicilis, unul dintre însoțitorii săi și care știa ce se întâmplase, a fost prins și a povestit despre acestea”.
Din cercetările pe care le-am consacrat de multă vreme istoriei noastre, am putut afla, cu satisfacție, că acest trădător nu era Dac. Nici măcar nu-l chema așa, Bicilis, pronunțat în latină BIKILIS, fiind doar o poreclă atribuită mai târziu de ai noștri, păstrată până astăzi sub forma de Păcală.
Iată ce înseamnă BI KILIS: ”Cel Moale; Cel Molatic; Cel Greoi; Cel Gras; Care se lasă; Cel Leneș; Cel Stătut; Cel Puturos; Cel Prost; Cel Urât; Care încurcă; De Batjocură; Cel Josnic; Cel Viclean; Care se preface; Care minte; Cel Rău; Care vinde; Care dezvăluie; Care trădează”; cf. rom. pe; germ. was ”ce”; rom. galeș; coleașă; gulaș; clisă ”pastă cleioasă; pâine nedospită sau necoaptă bine; mâl; slănină”; a se hlizi ”a râde mult, prostește, fără rost; a cocheta; a se holba”; câlți; a (se) încâlci;hulă; a huli; glas; a glăsui; gălăgie; golaș; Hală - o babă urâtă și rea, în mitologie; latin. colosseus ”colosal”; alban. glase ”găinaț”; rom. făcăleț; a poclui ”a sta; a se opri”; fuglu ”legat; prins”;a pacliși ”a lovi pe cineva; a-i face un semn urât”; a pâcliși ”a nenoroci; a schilodi; a ciunti; a tunde rău”;ăâclă; pâcliș; a păcăli; păcălici; buhală ”copil care plânge, buhăie”; a figlui ”a face semne cuiva”; figlu ”semn făcut cuiva (cu oarecare tâlc)”; bacal ”băcan; vânzător în băcănie”; alban. bagel, bagele ”baligă”,; i pegere ”om pângărit, murdar”. Cum se vede, în această poreclă sunt concentrare aproape toate defectele unui ins.
Aproape toate atributele cuprinse în porecla BIKILIS îi descriu și pe Sarmați, aliați o vreme cu Decebal, după care s-au înțeles cu Romanii. Iată și câteva referințe la SARMATIS, cum îi numeau Europenii: SAR' MATIS ”Foarte Moale; Prea Molatic; Multă Lână; Foarte Păros; Multă Încâlceală; Mare Încurcătură; Multă Prostie; Foarte Respingător; Foarte Puturos; Multă Duhoare; Prea Urât; Mare Mincinos; Foarte Prefăcut; Foarte Ascuns; Multă Răutate; Totul Divulgă; Multe Dezvăluiri; Mare Trădător” cf. rom. a sări; șir; a (se) înșira; mătase; mițos; maț ”intestin; om rău, afurisit, zgârcit”; mudai ”mujdei”; latin. madeo ”a se muia (prin fierbere); a fi plin de vin; a fi beat; a fi îmbibat”; Medusa ”Meduza - cea mai înspăimântătoare dintre Gorgone”; metus ”teamă; îngrijorare”; muto ”a schimba locul; a muta; a modifica; a se schimba; a fi diferit”; mutus ”tăcut; mut”; muta ”animale necuvântătoare; dobitoace”; alban. e mete ”defect; lipsă; tară; incomplet”; mut ”excrement”; franc. metis ”metis”; franc. mat, germ. matt ”mat; fără luciu; fără strălucire; șters; împâclit”; rom. șuromete, cioromete ”giurumea; ciumete; ciucamete”; a zărmădi ”a se îngrețoșa de mâncare; (despre fructe) a se fleșcăi”; șolomad, ciolomad(ă) ”porumb semănat des, primăvara târziu, lăsat să-l năpădească mohorul pentru a fi cosit ca nutreț pentru vite”; sârmaci ”trâmbițaș; surlaș”; arom. zurmet ”zgomot; gălăgie; vacarm”. Așadar, Bikilis nu era Dac, ci Sarmat. Ouod erat demonstrandum, cum spuneau dușmanii Dacilor!
Adrian Bucurescu
sâmbătă, 12 decembrie 2020
Nichita Stănescu în Evul Astral
31 Martie 1933 - 13 Decembrie 1983
Postfață
Aceasta este lucrarea de licență cu care am încheiat Facultatea de Filologie a Universității din București, pe vremea când marele poet mai scria. Am publicat-o exact așa cum am întocmit-o, în pofida unor asperități. Am socotit că e mai cinstit astfel. Am completat doar titlul și am schimbat câteva subtitluri. Desigur, astăzi aș scrie oarecum altfel despre scriitor, cunoscându-i aproape întreaga operă. Nu mai e însă timp. Mesajul unei lucrări mai întinse, aduse la zi, ar fi însă același: Nichita Stănescu e cel mai mare poet român al secolului XX.
Mihai Eminescu a încheiat o epocă românească, iar alți mari poeți - Lucian Blaga, Ion Barbu, George Bacovia, Tudor Arghezi - nu sunt decât luminile, ce-i drept foarte intense, ale acelui amurg neasemuit de frumos pe cerul literaturii române.
Vremea în care a scris Nichita Stănescu este tocmai începutul altei ere în istoria lumii, de importanța primenirii din Neolitic. Este vremea când pământenii au trimis primul satelit în spațiu, apoi animale, apoi întâiul om în Cosmos și primii oameni pe Lună. În curând pământenii vor ajunge chiar pe o altă planetă din Sistemul Solar, și, cine știe, și mai departe. Este EVUL ASTRAL.
Opera poetului Nichita Stănescu trece acum printr-un răstimp de umbră. Dar, din când în când, și Soarele e acoperit de nouri.
ADRIAN BUCURESCU
Martie 2000
”Nichita Stănescu în Evul Astral” - pag. 87, Editura Macarie
joi, 10 decembrie 2020
miercuri, 9 decembrie 2020
duminică, 6 decembrie 2020
sâmbătă, 5 decembrie 2020
Divinul Nicolae, Împăratul Atlanților
Arhanghel al Iernii, al Nopții și al Nordului
Divinul
Am postat de-a lungul timpului nenumărate informații despre cel mai mare împărat al Atlanților, poetul și profetul ION ORFEUS. Iată câteva tălmăciri ale acestor nume: ION ”Întâiul; Mărețul; Magnificul; Minunatul; Divinul”; cf. get. KOG A ION; rom. unu; Ion - titlul voievozilor din Evul Mediu, ulterior abreviat în IO; Ian-Caloian, Iana Sânziana, Moș Ene (mit.); alban. ujane ”imensitate”; hyjni ”divinitate; zeu”; germ. ein ”unu”; OR FEUS Cel Strălucitor; Cel În-cântător; Cel Minunat; Cel Superior; Cel Măreț; Cel Mărinimos; Cel Milostiv; Cel Bun”; cf. rom. ori; are; voios; latin. pius ”care-și împlinește datoria față de zei, părinți, patrie etc.; pios; credincios; temător de zei; cinstit; virtuos; bun; devotat; afectuos; iubitor; (fig.) sacru; sfințit; sfânt; scump; drag; drept; legiuit”; grec. bios ”viață”; rom. iarbă; harbuz; Erbașu (n.); latin. harpa ”harfă”; herba ”iarbă; iarbă verde; pajiște; pai verde al grânelor”. De la sensurile de ”Întâiul”, ”Mărețul” și ”Divinul”, Românii îl consideră și astăzi pe Ion Botezătorul cel mai mare între sfinți, care stă în dreapta lui Dumnezeu, fiind singurul, cu excepția Sfintei Mării, căruia i se sărbătorește ziua de naștere.
Divinul său chip a rămas până astăzi strajă a Munților Bucegi, sub titlul de Sfinxul Românesc.
Domnul Zăpezilor
De la ION, care însemna și ”Întâiul”, ”Divinul” și ”Mărețul”, împăratului atlant i se mai spunea și EN CHELEI ”Primul Sfânt”; cf. rom. unu; germ. ein; rom. chilie; Hală (mit.); culă; Golia - mânăstire; latin. caelum ”cer; înălțime; aerul cerului; atmosferă; climat; boltă; cupolă”; engl. holy ”sfânt”; rom. înger”; latin. angellus ”înger; vestitor”; alban. engjell ”înger”; Ungjiel ”Evanghelie”. Încă un tâlc al sintagmei: EN CHELEI ”Anotimpul Geros”; cf. rom. an; latin. annus ”an; anotimp”; gelo ”a face să înghețe; a îngheța”; gelu ”ger; gheață; îngheț”; alban. akull ”gheață”. De altminteri, E N(E) CHELEI se mai tălmăcea și prin ”Ca Zăpada de Strălucitor; Care (a)duce Ninsorile; Sfântul Omătului”; cf. rom. a -art.; ea; îi; nea; get. HELIS ”Solara”; rom. cale; cal; car; a căra; Hală (mit.); Golia - mânăstire; latin. caelum; alban. kale ”cal”; grec. HELIOS - Zeul Soarelui; engl. holy. Astfel, Sfântul ION s-a metamorfozat în E N'CHELEI, adică în Sfântul Nicolae, cel care în mitofolclorul românesc aduce zăpada și este sărbătorit la 6 Decembrie. Ca sfânt al Frigului, al Negurei, Atlanții l-au considerat și Arhanghel al Nordului și al Nopții. O amintire în acest sens este fostul templu getic, astăzi Mânăstirea Cetățuia-Negru Vodă, care are un altar în Nordul sfântului lăcaș.
Pe stânca de temelie a templului este gravat și celebrul ”Cavaler Trac”, care pare să fi fost mai întâi supranumele lui EN CHELEI ”Cel de pe Cal”; cf. rom. în; cal; alban. kale ”cal”; rom. năclău ”cureaua de la gâtul calului, de care se leagă lanțurile de la rudă”. Că EN CHELEI este același cu Sfântul Ion ne dovedește o altă traducere, anume ”Înainte-Mergătorul”; cf. lat. in ”în vederea; peste; față de”; ineo ”a începe; a porni la”; rom. cal; cale; alban. kale ”cal”. De aceea, Sfântul Nicolae este sărbătorit la începutul iernii, iar Boboteaza și Sfântul Ion se țin la 6, respectiv la 7 Ianuarie.
Poetul-Cântăreț
Chiar și astăzi, Orfeos este socotit cel mai mare poet și cântăreț al Antichității. Întru acestea, EN CHE LEI se poate traduce și prin ”Cel care cântă”; cf. rom. în; un; ca; lai-lai-la ”refren al unor cântece”; alban. leje ”joacă; joc”; luaj, luej ”a (se) juca”; celt. lai ”poezie medievală”. Apoi, mai e și EN CHELEI ”Care cîntă”; cf. rom. în; un; a holi ”a hăuli; a chiui; a cânta ceva cu sunete prelungi, puternice”; rom. guleai, rus. guliai ”benchetuială; chef; petrecere”.
În fine, ENCHE LEI ”Cel mai Mare Poet; Marele Cântăreț; Fermecătorul Cântăreț”; cf. rom. încă; unchi; hanc ”codru de fagi”; hinc ”farmec; atracție”; Anca, Uncu (n.); egipt. Ankh ”denumirea Crucii-Talisman, simbol al Vieții Veșnice; alban. ungj ”unchi”; celt. lai. Atât de mult au respectat Românii amintirea magnificului împărat atlant încât au păstrat până astăzi obiceiul de a începe repetițiile colindelor la 6 Decembrie, sărbătoarea Sfântului ENCHE LAI ”Repetarea Cântecelor”; cf. rom. încă; lai-lai-la; celt. lai.
Leul
Milostivul împărat Ion-Orfeus i-a dăruit Egiptului, care era Al Optulea Principat Atlant, Independența. De aceea, acolo a fost numit și ENCHE LEI ”Cel mai Strălucitor; Cel mai Mărinimos; Marele Eliberator; Mărețul Mântuitor”; cf. rom. încă; unchi; a se la ”a se spăla pe cap; a se scălda; a se îmbăia; a se pieptăna”; alban. lyej ”a (se) unge”; lejoj ”a autoriza; a permite”; leje ”legitimație; autorizație; permis; concediu; licență”. Ca atare, Egiptenii l-au socotit primul lor faraon, cu titlul de MEN ”Magul; Divinul”; cf. rom. a meni; latin. Manes ”Mani; sufletele celor morți, părinți și rude, considerați ca spirite binefăcătoare; cei buni”. La Tracii Phrygieni, MEN era Zeul-Lună, iar Orfeos fusese și Mare Preot al Lunii.
Așa se dezvăluie și misterul Sfinxului de la Gizeh, căci EN CHE LEI mai înseamnă și ”Cel mai Valoros; Cel mai Strălucitor; Cel ca Leul”; cf. rom. un; rus. on ”el”; rom. cu; ca; leu ”monedă națională; mamifer”; a leui ”a se comporta ca un leu”; latin. laus ”laudă; elogiu; cinste; stimă; renume; faimă; glorie; merit; calitate”; leo ”leu”; Leones ”Lei; preoți ai zeului Mithras”; Totodată, ENCHE LEI se traduce și prin ”Puternic ca Leul; Magnificul Leu; Magicul Leu”; cf. rom. încă; unchi; hinc ”farmec”; egipt. Ankh; alban. enkas ”intenționat”; ungj ”unchi”; rom. leu; a leui; latin. leo.
Termenul ENCHELEI este atestat ca denumire a unui neam tracic. Cu totul, EN'CHELEI avea tâlcurile de: ”Îngerul; Întăritorul; Înaltul; Vârful; Mărețul; Mărinimosul; Darnicul; Magnificul; Divinul; Strălucitorul; Fermecatul; Profetul”; cf. rom. înger; a se năclăi ”a se închega; a se coagula”; nacâl, nacliu ”balsamină - plantă ornamentală”; Anghel, Anchilie, Nicolae (n.); Nehliu - denumirea locală a orașului Lehliu; latin. angelus ”înger; vestitor”; nucleus ”nucleu; miez; sâmbure; partea interiorioară (cea mai dură) a unui corp”; angulus ”vârf; colț; unghi”; alban. engjell ”înger”; Ungjiel ”Evanghelie”; slav. anghel ”înger”; germ. Nickel ”un geniu al minelor în credințele scandinave; metal alb ca argintul”.
Măria ta, Ioane Nicolae, Sfânt Împărat al Zăpezilor, ninge-ne cu sănătate, bucurie, pace și belșug, și colindă-ne cu glasul tău îngeresc! Și binecuvântat să fii acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.
Adrian Bucurescu
vineri, 4 decembrie 2020
joi, 3 decembrie 2020
marți, 1 decembrie 2020
luni, 30 noiembrie 2020
duminică, 29 noiembrie 2020
vineri, 27 noiembrie 2020
joi, 26 noiembrie 2020
miercuri, 25 noiembrie 2020
Mistere Zalmoxiene
Dansul Ursului
În onomastica tracică sunt atestate numele a doi războinici, URSOLUS și URSULUS. Cum am mai văzut, în documentare anterioare, limba tracă permitea mai multe interpretări ale unui termen sau ale unei sintagme. Așadar, să vedem câteva tălmăciri:
1. URSO LUS / URSU LUS ”Forța (Vioiciunea) Ursului; Tare ca Ursul; Energie (Sănătate) de (de la) Urs”; cf. rom. urs; latin. ursus ”urs”; rom. les ”desiș”; loză ”viță-de-vie; ramură verde; vlăstar”; lis ”animal domestic care are o pată albă pe frunte sau pe bot; animal cu părul lucios”; latin. laus ”laudă; elogiu; vorbe de laudă; cinste; stimă; renume; faimă; glorie; merit; calitate”; alban. lis ”stejar”; franc. lisse ”lisă; bară de lemn, de beton sau de oțel”. * Se știe că, în Antichitate și în Evul Mediu timpuriu, războincii se îmbrăcau în piele de urs, ca să-și înspăimânte dușmanii. În mitologia germanică apare și Barengott ”Zeul Urs”. Tot la vechii Germanici, războinicii-fiare erau numiți Berserkir, literal ”În blană de urs”. Pe de altă parte, scriitorul antic Porphirios relatează că, la nașterea lui Zalmoxis, peste Pruncul Divin a fost aruncată o blană de urs.
2. UR SOLUS / UR SULUS ”Cel mai Bun Mesager”; cf. rom. a ura ”a adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu prilejul unui eveniment deosebit; a închina în sănătatea cuiva; a recita versuri populare, când se umblă cu colindul, cu Sorcova etc.”; sol; solie; alban. zile ”sonerie; clopoțel; talangă”.
UR SOLUS era Solul trimis de Geto-Daci la Zalmoxis, spre a-L preamări pe Zeu și a-I expune dorințele poporului.
3. URS O LUS / URS U LUS ”Ursul care joacă; Dansul Ursului”; cf. rom. urs; o (pron.); latin. lusio ”joacă; joc”; lusus ”joc”; rom. ursar ”țigan care dresează ursul, ca să-l facă să joace”; ursăreasă ”nevastă de ursar”.
4. URSO LUS / URSU LUS ”Dans Inițiatic; Joc Magic”; cf. rom. a se hârși; a ursi; a urzi; latin. orsa ”versuri; poezii”; orsus ”încercare”; lusio ”joacă; joc”; lusus ”joc”.
Obiceiul barbar de a ține ursul în lanțuri și a-l face să danseze venea de la tâlcul de ”Sănătate (Energie) de la Urs”.
Renunțând Românii din cele mai vechi timpuri la sălbatica datină, aceasta a fost preluată de Țigani, care umblau cu ursul prin orașe și sate, chiar și pe vremea comunismului. Slavă Cerului au renunțat și ei, dar au păstrat denumirea de Ursari, neam deosebit de ceilalți din etnia lor.
Totuși, nici Românii nu au renunțat de tot la obiceiul străvechi, ci l-au sublimat în Dansul Urșilor, adică oameni îmbrăcați în blănuri de urs, care dansează în timpul sărbătorilor de iarnă, ca să se bucure gospodarii de sănătate și belșug.
De altminteri, URS O LUS, URS U LUS mai însemnau și ”Soartă Luminoasă; Ursit de Bine; Ursită Frumoasă”; cf. rom. a ursi; a urzi; latin. orsa ”început; vorbe; cuvinte; versuri; poezii”; orsus ”urzeală; pânză; început; încercare”; rom. a luci; lis ”animal care are o pată albă pe frunte sau pe bot; animal cu părul neted”; laz ”teren despădurit pentru cultivarea plantelor”; liză ”o plantă ornamentală”; latin. lux, span. luz ”lumină”.
Și totuși, uneori urșii chiar dansează de bună voie, mai ales puii lor. De aceea se și spune că la Stretenie, de Ziua Ursului, pe 2 Făurar, deșteptându-se din somnul său de peste iarnă, ursul iese din bârlog, între orele 9 și 10, înainte de amiază, și prinde a juca jur-împrejur, ca în arie, prin neaua dinaintea vizuinii sale și a se desfăta! În acea zi el prevestește și dacă iarna va fi mai scurtă sau mai lungă, mai liniștită sau mai vijelioasă.
Adrian Bucurescu
marți, 24 noiembrie 2020
luni, 23 noiembrie 2020
sâmbătă, 21 noiembrie 2020
Zodia Arcașului la Atlanți și la Români
Rânduiala Zodiei Săgetătorului este între 22 Brumar și 21 Undrea. În folclorul românesc, i se spune Arcașul, și aceasta este cheia denumirii, care, în negura vremilor, nu avea nicio legătură cu vreun săgetător. Iată cum a fost în răstimpul glorios al Atlanților:
În limba acestora, AR GOS însemna ”Întinde Firul; Fir Întins (Lung); Fir Strălucitor; Lână de Aur”; cf. latin. area ”spațiu (liber); loc întins; teren; arie; suprafață”; rom. aur; latin. aurum, alban. ar ”aur”; rom. cosiță; a coase; slav. kosa ”coamă; păr; pleată”.
De aici s-au desprins mai multe sensuri, ”Fir Lung” și ”Fir Strălucitor” însemnând și ”Curs de Apă”, de unde și denumirea de AR'GOS a mai multor râuri din Tracia și a mai multor lucruri legate de apă; cf. rom. arcă ”navă; corabie”; rogoz; latin. arca ”rezervor de apă”; orca ”un fel de cetaceu”; irrigo ”a aduce apă răspândind-o pe (în); a scălda; a stropi; a uda; a iriga”; irriguus ”bine udat, stropit, scăldat; care udă; care stropește; care inundă”. Așadar, AR'GOS se referea la vremea ploioasă și vijelioasă a începutului iernii în zona temperată a Pământului, în răstimpul 22 Noiembrie-21 Decembrie. Este încă o dovadă a faptului că Atlanții au denumit zodia astfel, întrucât centrul lor religios, militar și cultural se afla pe actualul teritoriu al României, cu clima temperată. De la ei au preluat Incașii și Mayașii denumirea de ”Săgeți și Lăncii” pentru Zodia Săgetătorului.
Revelatoare întru denumirea atlantă a acestei zodii, ARGOS, cu apropierea iernii este balada populară românească ”Arcoș-pașa și Gerul”, unde primul protagonis este învins de cel de-al doilea.
Cu vremea, zodia a păstrat denumirea de ”Arcașul”, de la sensul de ”Cel care întinde Firul; Care săgetează”; cf. rom. săgetător; latin. sagittarius ”arcaș; săgetător; arcaș călare; fabricant de săgeți; constelația Săgetătorul”.
Acestei zodii Românii îi mai spuneau și Vânătorul. Iată cum este descrisă într-un vechi Zodiac:
”În număr Vânătorului dă va tuna ridicare și gâlceavă multă va fi întru acea lature. Grâu și toate rodurile să vor strica, iar la cămpi va fi roade multe și în tot dobitocul va fi pripasuri. Spre Răsărit se va arăta lăcuste multe și va fi spre mâncarea rodurilor. Și nu va fi bucurie. Iar dă va tuna în Amiazăzi, Midenii și Alamitenii vor face robie și vor cădea întru prădare. Și împăratul lor va muri dă otravă. Și boierii cei mari dă la Răsărit vor muri în războaie. Iar pâinea va fi multă întru acea țară. Iarna va fi târzie. Și primăvara va peri bărbați mulți. Iară de va fi cutremur dăspre Apus, în capitile cele mari va fi schimbare”.
În astrologia de astăzi, se spune despre Săgetători că sunt curioși și energici și unii dintre cei mai mari călători ai Zodiacului. Mintea lor incisivă și viziunea filosofică îi motivează să rătăcească în jurul lumii în căutarea sensului vieții. Săgetătorii sunt extrovertiți, optimiști și entuziaști și vor face tot ce le stă în putință pentru a-și atinge ținta. Planeta care îi guvernează este Jupiter, cea mai mare planetă a Zodiacului. Entuziasmul lor e de neoprit, au un ascuțit simț al umorului și o curiozitate nemărginită. Cea mai mare comoară a lor este libertatea, fără de care nu pot străbate lumea. Cinstea lor îi face uneori să-și piardă răbdarea sau tactul atunci când se află în situații delicate; de aceea, e important pentru ei să învețe să-și exprime gândurile în manieră tolerantă.
Nestematele norocoase ale Săgetătorilor sunt: granatul, ametistul, rubinul, citrinul, safirul, topazul și peridotul.
Adrian Bucurescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)