Universul magic
Corespondentele românești ale Sirenelor sunt Știmele Mării sau Faraoancele. Ele stau toată săptămâna, cât se frământă marea, ascunse în adâncuri, iar Duminica ies la suprafață. În locul acela se fac o dungă roșie, una galbenă și una albastră. Ele se țin de mâini și cântă foarte frumos, fermecându-l pe cel ce le aude. Faraoancele ies pe țărmul mării numai primăvara și vara.
Ele nu doresc să fie văzute de ochi de pământean, și de aceea, când simt că se apropie pas de muritor, se aruncă în valuri, uitând adesea pe mal scoici, ghiocuri și pietre scumpe. Se spune că în apele mai adânci Știmele au palate de cleștar, unde se drăgostesc cu flăcăii înecați pe care îi iubesc. Unii rămân mai multă vreme acolo, dar alții, care au sufletul curat, reușesc, prin rugăciunile rudelor și prietenilor, să fugă și să ajungă în cer.
Cei rămași în ape, Faraonii sau Cei-din-Mare, își fac locuințe frumoase acolo, în adâncuri, unde gătesc la foc, pentru că apa nu poate stinge focul lor. Au mulți slujitori, dar nimeni nu îi poate cunoaște, fiindcă au forme pe care ochiul omenesc încă nu le-a văzut. Ei îi pândesc pe oameni și bărcile lor și încearcă să le facă rău, ba chiar să îi omoare. Tot ei dau cârcei înotătorilor și găuresc fundul corăbiilor, scufundându-le.
S-ar spune că acestea sunt doar legende. Numai că, pe lângă insula Noua Guinee, situată la N-E de Australia, au fost semnalați Oameni de Mare, ființe cu chipuri umane, brațe și mâini, dar cu partea inferioară a corpului în formă de coadă de pește. Femeile au sâni proeminenți. Respiră ca alte mamifere, iar principala lor hrană constă din pește.
În luna Iunie a anului 1983, o expediție compusă din patru cercetători amerciani s-a deplasat în Noua Guinee, ajungând la Nokon Bay, un golf aparținând tribului Susurunga. În ziua de 5 Iulie, zoologul expediției, Richard Greenwell, a văzut o ființă cu trupul zvelt, lucios, care a apărut din apele limpezi ale golfului.
Antropologul echipajului, Roy Wagner, a aflat de la pescarii indigeni că ei omorau acele stranii ființe acvatice, prinse în plasele de pescuit, temându-se că vor împuțina speciile de pește ce le servesc ca hrană. Exemplarele ucise sunt vândute la un preț foarte mare, grație cărnii lor foarte gustoase! În acest timp, Gale Raymond, geograful expediției, văzuse și el enigmatica făptură, observând-o aproximativ 20 de minute. Marea viteză de înaintare a acesteia în urmărirea peștilor care zvâcneau speriați din apă, mișcările extrem de iuți și foarte agile nu i-au permis lui Raymond decât să zărească trupul lucios și mlădiu, de culoare cafeniu-deschis, fără înotătoare dorsală. Până la urmă, expediția a fost nevoită să se mulțumească doar cu aceste observații, realizate la distanțe de 30 și 300 m, la care s-au adăugat doua fotografii: una înfățișând un corp zvelt, ieșit la suprafața apei, iar cealaltă, o coadă de pește sufundându-se în mare...
Enigma Oamenilor de Mare încă nu a fost dezlegată, cu toate expedițiile ulterioare. Pe de altă parte, tot mai mulți martori au confirmat, pe la sfârșitul secolului trecut, existența unei Doamne a Delfinilor, jumătate femeie, jumătate delfin, în Marea Neagră și a unor Faraoance în dreptul epavei din Costinești!
Adrian Bucurescu
