vineri, 16 septembrie 2016
Radu Sânger
În amintirea unui străbun de-al meu, haiduc
Nu-n hrisoave, ci-n legende mi-am aflat străbun de slavă,
care-mpărăţea câmpia, fără niciun bob zăbavă.
Era cruce de voinic şi-o fi avut ochi de înger,
de-l iubeau mândrele toate pe haiducul Radu Sânger.
Mi-l închipui noaptea-n codru cu hangerul plin de sânge,
pe când Luna sub bărbie o basma-nflorată-şi strânge,
iar pe nori, într-o trăsură trasă de năvalnici cai,
chiar Valahia grăbeşte cu o jalbă către Rai:
că-ndrăcitu-s-au turcimea, Fanarul şi Sfetagora
şi prea des strigoii, noaptea, la răspântii încing hora,
ci să-i ierte Milostiva, Neprihănita Mărie,
pe Românii ce ales-au să petreacă-n haiducie.
Radule, poate în ceruri ţi-o fi stepena de înger.
De la tine am mândria, Radule, Radule Sânger;
că-n mirază fermecată eu mă văd moştenitorul
care-nfruntă cu haiducii potera și imbrohorul.
Că şi eu tot din pruncie Răzvrătirii îi duc dorul.
Adrian Bucurescu
Сергей Есенин / Serghei Esenin
"Вечер черные брови насепил..." / "Seara negrele-i sprâncene a coborât...”
Seara negrele-i sprâncene a coborât.
Nişte cai stau în curte înhămaţi.
Nu ieri, oare, tinereţea mi-am băut?
Nu ieri, oare, te-am iubit cu nesaţ?
Să nu fornăi, troică întârziată,
Fără urme viaţa noastră goni.
Poate, mâine, într-un pat de spital
Pentru totdeauna mă voi odihni.
Poate, mâine, cu totul altfel
Voi pleca, pe veci tămăduit.
Ascultând cântul ploii şi mălinul,
Omul cât trăieşte-i fericit.
Voi uita puterile întunecate,
Ce m-au chinuit şi m-au nenorocit.
Doar pe tine nu te voi uita,
Chip alintător! Chip îndrăgit!
Chiar dacă o voi iubi pe alta,
Chiar şi ei, de dragoste lovit,
Îi voi povesti de tine, scumpo,
Cum cândva iubită te-am numit.
Îi voi spune cum ne-a trecut viaţa,
Parcă n-ar fi fost decât o boare...
Cap al meu, neînfricarea mea
Pentru ce mi-o asupreşti tu, oare?
1923
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)