N-am ajuns, nu voi ajunge curând
înscris cu aur pe catapeteasmă,
deși multe versuri le-am scris
cu albastră aiasmă.
Năzuros și mistic, cu orgoliu ascuns,
mag și prooroc m-am crezut,
dar norodul valah m-a uitat
chiar înainte de-a mă fi știut.
Eu totuși nu mă mai întorn
să-mi aleg altă soartă, alt dar.
Focul, după ce a țâșnit,
nu se mai întoarce în amnar.
Eu știu: când neamul acesta durut
de dor de sine se va tulbura,
versurile mele ferecate
ca pe descântece le va murmura.
Adrian Bucurescu
