Apa Neuitării

Ghici a ce-amiroase-o poezie
scrisă-n Bărăgan pe miriște?
Amiroase-a grâu și-a in de ie,
amiroase-a câmp și-a liniște.

Ce ușor adorm pe seară pruncii!
Picură cu untdelemn din stele.
Albe înfloresc pe tâmpla luncii
colilii păzind de vise rele.

Seceră tu, Lună, ierburi negre!
Un luceafăr spre Apus se coace.
Inimile ne-au rămas integre
și răzbim viclenele soroace.

Noapte după noapte saltă lanul
vise, și nălucile se-adună,
treierând noroc pe Bărăganul
nins în zori de  pulbere de Lună.

Ghici ce doruri înfloresc în daina
spusă lin în Miazăziua țării?
Du-te-n Bărăgan și află taina!
Dar străbate-l pân-la sarea Mării!

Și-ai să dai de Apa Neuitării.


                           Adrian Bucurescu