Bată-te crucea dă naș!

- Bată-te crucea dă naș,
Cu cine mă cununași?
Cu toanta dă la oraș,
Cu nebuna satului,
Cu propteaua gardului!
- Bată-te crucea, măi fine,
Ori n-a fost ochii la tine,
Să te uiți la fina bine?
- Eu mi-am venit sara beat
Și eu m-am culcat în pat:
Mi-a părut că-i diamant.
Dimineața, la sculat,
Pă ochi negri m-am spălat
Și la toanta m-am uitat,
Te miri că nu m-a mâncat!
Avui parte cu securea,
Că mă mânca gușetura!
Vin', nașule, dă ți-o ia,
Că pui cățeaua pă ea!
Vin', nașule, zi-i să fugă,
Că dăsară mă mănâncă!
Venii sara dă la sapă,
Ostenit și plin dă apă:
Găsii nebuna pă vatră,
Parcă-i o vacă umflată,
Cu capu pă cărămidă,
Cu ochii stâlpiți în grindă
Și cu dinții-ntr-o măligă.
Pusei peștele pă foc,
Nebuna l-a mâncat tot;
Cerui apă dă spălat,
Mă pocni cu piua-n cap!
Iși toanta la obor
Numa-n fes, cu capul gol,
Fug vacili, să omor,
Parcă este boala lor!
A rămas un vițel legat:
Și-ala a rupt și-a scăpat:
”Na la leica, Boienel!”
Tremura pielea pă el!
”Na, na, na, Boian, Boian,
Că nu este boala ta,
Ci e nătăntoala mea,
Car' m-am cununat cu ea!”


          C. Rădulescu Codin, Literatură populară