Brăduț cu beteală pe ramuri,
brăduț în confeti aprins,
colinde te cheamă la geamuri,
în semn că la munte a nins.
Și nimeni n-aude, nu vede
ce zvelt și ce gingaș te-au smuls,
din pintenul codrului verde.
Cu ceară pe ramuri te-au uns.
Veni-va curând și dezmățul,
un huiet lovește-n urechi.
Degeaba-n fereastră cu-nghețul
sfios bat colindele vechi.
Brăduț cristalin și-ncă verde,
departe de leatul alpin,
asemeni cu tine m-oi pierde,
arzând cu beteala din plin.
Adrian Bucurescu
