miercuri, 25 aprilie 2018
Grădina suspendată a nopții
Ca o războinică zână din cer
Luna se preface într-un hanger.
Petalele stelelor cântă și strălucesc,
Pe răzoarele nopții troițe străvechi străjuiesc,
Și pe ele tărtăcuțe aurii s-au cățărat,
Spicele chihlimbar au scuturat.
O cicatrice taie cerul în două.
Din ochii Preacuratei picură rouă.
Între grădina de jos și suspendata grădină
E un schimb permanent de nocturnă lumină.
Mânjii aleargă pe Calea Laptelui.
Luna Nouă sclipește ca un hanger gălbui.
Adrian Bucurescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)