N-ai de ce, sfinte cerb, să fii trist.
Ceața te-nfășoară în tristețe.
Ce, numai tu presimți pustiul
și freamăți încă a tinerețe?
N-ai fi tu Sânt-Ion
cu coarne poleite-n colinde?
Ai grijă, vânătorii umblă prin codri!
De nu te-ar prinde!
Cerbule sfânt, cade amurgul,
Sirius îi linge tot sângele.
Leapădă-ți coarnele, fă-te iar om,
toate jertfele plânge-le!
Că la noapte, din lacrime albe
se va umple câmpul de troiene,
chiar și îngerilor boabe de gheață
le vor sclipi printre gene,
ca niște jucăușe steluțe,
evghenind în zori runcul.
Un pui de brad își scoate căpșorul din nea.
Hai, Sânt-Ioane, botează pruncul!
Adrian Bucurescu
