În iazul plin de lintiță,
neîncercat de undiță,
s-a aciuit un dimon mare,
de-nspăimânta nouă hotare.
Balaur negru și-mbălat,
fura ades fete din sat,
în negrul hău târându-le
și iute înghițindu-le.
Zadarnic îl pândeau străjerii,
căci i-adormea în faptul serii,
și când cocoșii îi trezeau,
a pagubă că fluierau.
Și azi-așa, și mâine-așa,
iată pe cal, săltând în șa,
un sfânt cu lancea de olmaz
se-abate-n marginea de iaz.
Și, pe când, noaptea, pe furiș,
dihania din stufăriș
apucă drumul către sat,
dă de voinicul încruntat,
care-l țintește viforos
și mi-l răpune pe solzos.
De biruință purtător,
rămase sfântul în popor,
și spaimă pentru orice drac
e Cavalerul nostru Trac.
Și Sfântul Gheorghe, pe alt nume,
e pomenit și azi în lume -
oștean înscris în Sfânta Cruce,
ce-n Miezul Raiului străluce.
Adrian Bucurescu
