Cavalerul Trac

 

 

În iazul plin de lintiță,

neîncercat de undiță,

s-a aciuit un dimon mare,

de-nspăimânta nouă hotare.

 

Balaur negru și-mbălat,

fura ades fete din sat,

în negrul hău târându-le

și iute înghițindu-le.

 

Zadarnic îl pândeau străjerii,

căci i-adormea în faptul serii,

și când cocoșii îi trezeau,

a pagubă că fluierau.

 

Și azi-așa, și mâine-așa,

iată pe cal, săltând în șa,

un sfânt cu lancea de olmaz

se-abate-n marginea de iaz.

 

Și, pe când, noaptea, pe furiș,

dihania din stufăriș

apucă drumul către sat,

dă de voinicul încruntat,

 

care-l țintește viforos

și mi-l răpune pe solzos.

 

De biruință purtător,

rămase sfântul în popor,

și spaimă pentru orice drac

e Cavalerul nostru Trac.

 

Și Sfântul Gheorghe, pe alt nume, 

e pomenit și azi în lume -

oștean înscris în Sfânta Cruce,

ce-n Miezul Raiului străluce.

 

                        Adrian Bucurescu