Se zice că Alexandru, fiul lui Filip, cu prilejul expediției sale împotriva Tracilor de dincolo de Haemus, după ce-a năvălit în țara Triballilor - despre care știa că se întindeau până la Istru și insula Peuce, din Istru, - cunoscând de asemenea și că ținutul de dincolo de fluviu se află în puterea Geților, ar fi înaintat până acolo și nu ar fi putut să debarce în insulă, din lipsa corăbiilor. (Acolo se refugiase Syrmos, regele Triballilor și se împotrivea încercării lui de a debarca). Atunci acesta, după ce intră în ținutul Geților, cuceri o cetate și se întoarse - cât putu mai repede - la el în țară...
Pe timpul urmașilor lui Alexandru rege al Geților era Dromichaites. Acesta - după ce l-a prins pe Lisimah, care pornise cu război împotriva lui - i-a arătat mai întâi sărăcia lui și a neamului său, precum și traiul lor cumpătat. I-a îndemnat apoi să nu mai poarte război împotriva unor oameni de soiul lor, ci (mai degrabă) să caute a se împrieteni cu dânșii. Iar după ce l-a cinstit ca pe un oaspe, a legat prietenie cu el și l-a lăsat să plece.
Lăsând la o parte trecutul îndepărtat al Geților, întâmplările din vremea noastră sunt următoarele: ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, Getul Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare de porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a supus Geților cea mai mare parte din populațiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut și de Romani. Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind Tracia - până în Macedonia și Ilyria - a pustiit pe Celții care erau amestecați cu Tracii și cu Ilyrii și a nimicit pe de-a-ntregul pe Boii aflați sub conducerea lui Critasiros și pe Taurisci.
A existat și o altă împărțire a teritoriului (Daciei - n.n.) chiar din cele mai vechi timpuri; căci pe unii îi denumesc (autorii) Daci, iar pe alții Geți. Geții sunt cei care se întinde spre Pont și spre Răsărit, iar Dacii , cei care locuiesc în partea opusă, spre Germania și spre izvoarele Istrului.
Strabon, Geographia
