Stradă sacralizată, la Chişinău

                                                                   Foto: Nicolae Becciu

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Не бродить, не мять в кустах багряных..." / "Nu rătăci, prin tufe roşii nu strivi..."

Nu rătăci, prin tufe roşii nu strivi
Frumoase lebede! Urme nu căuta!
Cu snopul de ovăz al părului
A dispărut pe veci făptura ta.

Precum e coaja poamei sângerii erai,
În asfinţit, gingaşă, prea frumoasă,
Şi cu un trandafir mai semănai,
Ca neaua străluceai de luminoasă.

Şi ochii tăi cu grâne s-au acoperit,
S-a stins şi numele ca sunetu-n lumină.
Dar a rămas un şal mototolit
Cu iz de miere de la mâna-ţi fină.

În linişte, când zarea ca un mâţ plăpând
Îşi spală cu boticul lăbuţele moi,
Ascult cum despre tine grăiesc blând
Faguri de vânt şi apa în zăvoi.

Deci să-mi şoptească seara cea albastră
Că ai fost vis şi cântec cristalin.
Cine te-a plăsmuit aşa măiastră
Se sărutase c-un mister divin.

Nu rătăci, prin tufe roşii nu strivi
Frumoase lebede! Urme nu căuta!
Cu snopul de ovăz al părului
A dispărut pe veci făptura ta.

                                             1916

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu