Eu sunt dalbul de mesteacăn,
priponit pe mal de lac,
dar Ursitele, la leagăn,
au șoptit că nu-s copac.
Și-aș pleca, ce-aș mai plecare,
la Apus, la Miazănoapte,
cum se duce fiecare
pui când s-a-nțărcat de lapte.
Scrijelit, Doamne, de hanger,
voi să zbor din lutul reavăn,
să mă-mpielițez în înger
într-o zi de Preobreajăn!
Adrian Bucurescu
