Numai că Fuscus e învins în regiunile aride, străine, ale Dacilor, și își pierde viața, armata, echipamentul de război și însemnele de luptă. Învingătorii pătrund iarăși dincolo de Dunăre, dar vor fi respinși din nou; de data aceasta îi urmărește învingătorul Iulianus, care pătrunde prin trecătoarea Porțile de Fier până în inima țării. Dacii sunt învinși li Iulianus e gata să asedieze capitala Sarmizegetusa, când primește vești neplăcute din țara Marcomanilor, care determină vulturul roman să se îndrepte către aceștia. Împăratul Domitian, foarte strâmtorat de Germani, e silit să încheie o pace rușinoasă cu regele barabar Decebalus, care îi va da câțiva ostateci, și va primi sub formă de daruri un tribut și mai ales va obține lucrători romani.
Bergner, Rudolf, Siebenburgen..., Leipzig, Hermann Bruckner, 1884, p. 200.
Un decret al Senatului îl declară pe Decebal dușman al Imperiului (105). Îi atacase, se spunea, pe Iazigi, aliații poporului roman, le luase o parte din teritoriu (mai târziu acest teritoriu a fost reluat de Romani, care și l-au însușit); se alia cu triburi ostile, oferea azil dezertorilor, recruta soldați, își reclădea fortărețele, în sfârșit, observă just un biograf al lui Traian, se făcea vinovat de un delict pe care popoarele cuceritoare nu-l iartă: aspira la recucerirea independenței.
Războiul a reînceput de îndată. Traian, în fruntea legiunilor sale, a trecut Dunărea pe podul a cărui construcție fusese terminată, și a pătruns din nou în Dacia.
Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 69 - 70.
