Iulie - August - Septembrie / 2023
Adrian Bucurescu
De Cei-din-vânt
Într-o noapte
mă bătu gândul
să mă culc în ceardac.
Pe la miezul nopții
veniră Cei-din-vânt
să mă pocească.
Chemai un câine roșu,
poroșu,
și-i linse
cu limba grunjoasă
și-i sfărâmă
cu dinții de oțel,
cu coada că-i șterse.
Și-am rămas curat,
luminat,
ca aurul strecurat,
ca roua de soare,
ca spuma de pe mare,
de rouă miruit,
cu mireasmă de tei înflorit,
din azur adăpat.
Ce mai băiat!
Nuntă la șatră
Gader vela,
Gader stela?
Ab miro cirabo sta!
Hei, țiganii merg la nuntă
pe cai iuți și zorzonați.
Doamnă Lună, iată zorii
te vor prinde-n
borangicul vișiniu!
Dar în leagăn de mătase,
în căruță nou-nouță
șade-mi o mireasă brună...
”Doi cai albi mai albi ca neaua,
unde duceți vioreaua?”
se bocește-n urma fetei
băbătia de cărbune.
I tarni romni har i rosa,
I puri romni har i djambo.
Hai, drum bun, pribeaga maichi!
Să nu uiți ghiocul, maică,
și diseară-n cortul alb
pune-n perine drăgaică!
Și din patruzeci de galbeni
ce-i dădură pentru tine
să răsară,
draga mamii căprioară,
tot atâtea de lumini
pe cuțitele de sânge
ale găștii lui Sticlete
care te iubi, drăguțul,
ca pe murgul lui de preț!
Na djia, ceaiori, palo panî?
Fata maichii, ce te doare,
de ții gândul la vâltoare?
Că vâltoarea-i nemilosasă,
nu-i pasă că ești frumoasă,
apa-i rece și adâncă
și știucile te mănâncă.
