La Bucovina
În limba română, bucovină înseamnă ”făget; pădure de fagi”. De altfel, ținutului din Nordul Moldovei, Bucovina, i s-a mai spus și Făget. Faptul că termenul bukovina există și în limbile slave nu înseamnă că Românii l-au preluat de la Slavi, ci că ori ultimii l-au preluat de la primii, ori că era comun ambelor neamuri.
În vremea veche, când Slavii erau hăt departe de pământul nostru, în Nordul Daciei este atestat tribul Costobocilor, care stăpânea actualul Maramureș și Moldova de Miazănoapte, inclusiv teritoriul dintre Prut și Nistru, până în Sudul Galiției din Polonia.
CO STO BOC înseamnă ”Care locuiește (trăiește) printre Fagi”; cf. rom. că; a sta ”a a trăi; a viețui; a locui”; a custa ”a trăi; a viețui; a dura”; gazdă; a găzdui; fag; păhuie ”ramură de fag, pusă în stâlpul porții la 23 Aprilie, de Sfântul Gheorghe”; latin. fagus, grec. phagos, germ. Buche, engl. beech ”fag”. Cu siguranță, actualul sat Stupca, din județul Suceava, unde a viețuit și Ciprian Porumbescu, înconjurat de un codru de fagi, își trage numele de la STO BOC. Totodată, din COSTOBOC derivă și numele de familie Coșbuc, făcut celebru de marele poet născut la Hordou, în ținutul Năsăudului.
Costobocii sunt creatorii culturii Lipița, o cultură atestată arheologic, care este prin excelență dacică. Ținutul lor nu a fost cucerit de Romani, ei rămânând cu Dacii Liberi. Unul dintre regii atestați ai Costobocilor este Pieporus, soția lui numindu-se Ziais, nepoții lor fiind Natoporus și Drilgisa, ostatici la Roma.
Întru toate acestea, este cât se poate de limpede că întreaga Bucovină este moștenirea noastră de la Daci, și niciun alt neam nu are dreptul istoric să o stăpânească.
Țețina, o cetate apusă
Pe o toartă de amforă, descoperită în ruinele cetății Romula, județul Olt, este ștampilată inscripția TATIANOY. Aceasta este o urare în graiul Geților, provenind din TATI ANOY ”La Mulți Ani!”; cf. rom. tot; an. TATIANOY însemna și ”Din Străbuni; Părinți; Autoritate;Ocrotire; Apărare; Rezistență; Susținere; Forță; Fortăreață”; cf. rom. datină; totdeauna; tătân; țâțână; titen ”topor”; tătăneasă sau iarba-lui-Tatin ”una dintre cele mai căutate plante de leac”; Didina, Duduianu, Titiana, Țuțuianu (n.); got. thiudans ”rege”. Este atestată și o variantă a termenului, numele unui general, TATIANUS, originar din Lykia, ținut tracic.
De la TATIANOY vine și denumirea vechii cetăți moldovenenești, Țețina, ale cărei ruine se află astăzi într-un cartier din Cernăuți. Țețina a fost o cetate construită în Evul Mediu timpuriu. Cea mai veche atestare documentară a Țeținei se regăsește în textul omagial depus de voievodul Ștefan I, împreună cu boierii lui, regelui Vladislav al Poloniei, la 6 Ianuarie 1395. Sub forma Cecina, este menționată în ”Lista orașelor rusești îndepărtate și apropiate”, în categoria ”orașelor volohe”, adică românești.
Cetatea Țețina a fost o construcție impunătoare, compusă dintr-un turn din piatră brută, cu diametrul de 20 m, înconjurată de valuri din lemn și pământ. A fost centrul administrativ al ținutului omonim. Cetatea a fost distrusă de Tătari, la sfârșitul veacului al XV-lea. Ultima ei atestare documentară se regăsește în privilegiul acordat de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, la 23 August 1481.
Pe când Prutul curgea numai prin Dacia
Numele antic al Prutului era PYRETUS, ce venea din PY RETUS ”Apă Bogată; Apă Multă; Apă Întinsă; Băutură Tare; Licoare Întăritoare; Apa Lungă; Peste Apă”; cf. rom. baie; a bea; alban. pi ”a bea”; pije ”băutură”; vaj ”ulei”; rom. rețea; rudă ”prăjină; par; drug; oiște; proțap”; râtaș ”pământ desțelenit, laz”; rât ”șes de-a lungul unei ape curgătoare, pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat”; alban. rrit ”a (se) crește; a (se) întări”; rrotoj ”a (se) altoi”, De aici, româna și alte limbi europene au format mai mulți termeni privind apa, cum ar fi: rom. feredeu ”îmbăiere; recipient pentru îmbăiere; căldare în care se încălzește apă pentru baie; baie publică; stațiune balneară”; brod, brud, brudă ”vad; luntre lată cu care se trec, de pe un mal pe altul, oamenii, vitele etc.; pod plutitor; bac; ponton; vas de transbordare”; birt ”crâșmă (de țară); cârciumă; restaurant mic; han”; vârtej; brădiș ”plantă erbacee acvatică”; Brateș - unul din cele mai mari lacuri din România, situat în Sudul Moldovei, la confluența Prutului cu Dunărea; Brateș (n. și loc.); Foarță (n.); ital. porto, franc. port ”port”; latin. pirata, grec. pirates ”pirat”; ital. bordo, germ. Bord, franc. bord ”bord”.
Desigur, și actuala denumire a Prutului vine tot din PYRETUS.
Orașul de pe Apă
Înnobilat de trecerea lui Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu și a altor Români de elită pe acolo, Cernăuțiul se află în Nordul Bucovinei și este un oraș cu puternice rezonanțe în istoria și cultura noastră. Orașul este străbătut de râul Prut, semnificativ pentru stabilirea originii toponimului.
Astfel, în Tracia este atestată o localitate SERNAUTA, transcrisă și SERNOTA sau SYRNOTA. Literal, S-ER NA UTA înseamnă ”Care este pe Apă”; cf. rom. se; era (vb.);ital. sara, span. sera, franc. sera ”va fi”; alban. ne, slav. na ”în; la”; rom. ud; a uda; alban. ujt ”apă”; rom. a înota; nadă; latin. nauta ”corăbier; cârmaci de vas; luntraș”; rom. ciulniță ”vâltoare; bulboană”.
În graiul moldovenesc autentic, ce se pronunță întotdeauna șe. Așadar, vechea denumire moldovenească pentru Cernăuți va fi fost o vreme Șernăuți, apoi, în limba literară, Cernăuți. Cert este că toponimul românesc provine, ca și foarte multe altele, tot din limba tracă.
Orașul Cernăuți este atestat documentar la 8 Octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de voievodul Alexandru cel Bun negustorilor din Lwow. După răpirea Bucovinei de către Austrieci, în 1775, orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic.
Ca să reducă numărul Românilor, autoritățile imperiale au colonizat la Cernăuți o puzderie de venetici. În anul 1849, Cernăuțiul a devenit capitala Ducatului Bucovinei, instituit prin Constituția Austriei din 4 Martie 1849.
În gloriosul an 1918, Bucovina a revenit la Patria-Mamă. Din păcate, în Iunie 1940, Nordul acestui frumos ținut românesc a fost ocupat de blestemata Armată Roșie a U.R.S.S., în urma odiosului pact Molotov-Ribbentrop, și alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.
Eroii noștri
În Iulie 1941, în urma celebrului ordin al lui Ion Antonescu, Ostași, vă ordon, treceți Prutul!, trupele românești au recucerit și Cernăuțiul.
La 30 Martie 1944, Armata Roșie a reocupat orașul, fiind atribuit aceleiași R. S. S. Ucrainene. În luptele ce s-au dat pentru oraș, între 25 și 30 Martie 1944, au plătit cu viața 1.500 de ofițeri și soldați români și germani.
Scrie marele poet George Coșbuc, în ”Lupta vieții”:
Oricare-ar fi sfârșitul luptei,
Să stai luptând, căci ești dator!
Așa a fost și în primăvara anului 1944, ca și în alte multe primăveri, veri, toamne și ierni din crâncena noastră istorie....
Se cuvine dar să nu uităm niciodată nici de sângele vărsat pentru Patria-Mamă, nici de ceea ce ne aparține de drept! Așadar: La revedere, Cernăuți! Te așteptăm din nou în România Mare.
Adrian Bucurescu
