Insula Paștelui

 

                                                                        Misterioșii MOAI  

Limba română în Insula Paștelui. Rongorongo

 

 

      Rongorongo denumește un sistem de glife, descoperit în secolul XIX pe Insula Paștelui, și care alcătuiește o scriere încă nedescifrată, în pofida încercărilor oamenilor de știință. Astăzi mai există doar 24 de obiecte de lemn piurtând inscripții Rongorongo. Niciuna din aceste inscripții nu se mai află pe Insula Paștelui, ci sunt răspândite în întreaga lume, fie prin muzee fie prin colecții particulare. Obiectele care poartă inscripțiile sunt în majoritate tăblițe de lemn cu forme neregulate. Glifele redau contururi de ființe umane, de animale, de plante, de artefacte sau au forme decorative. 

     În actuala limbă locală, denumită rapa nui, Rongorongo înseamnă ”a recita; a declama; a incanta”. Numele original al textelor, sau mai degrabă descrierea acestora, este KOHAU MOTU MO RONGORONGO, ceea ce, în limba rapa nui de astăzi, înseamnă ”rânduri scrijelite pentru incantații”. 

 

 

     În mai multe postări privind Atlanții, am demonstrat că aceștia au cucerit cândva întreaga lume, inclusiv Insula Paștelui. Spectaculoasele busturi de piatră, denumite MOAI, îi înfățișează pe cei mai vrednici conducători ai lor, alcătuind un memorial sacru. 

     Limba Atlanților, care-și aveau centrul religios, cultural, militar și politic pe actualul teritoriu al țării noastre, s-a transmis în așa-zisele limbi ”indo-europene”, uneori alterată, alteori, aproape neschimbată. Cea mai apropiată de această străveche limbă este româna, așa cum se vădește și în traducerile următoare. Astfel, RON GORONGO se tălmăcește prin ”Crestături în (pe) Lemn”; cf. rom. rană; a răni; germ. Runen ”rune; litere specifice vechilor Scandinavi”; rom. creangă; crâng. 

     Întregul nume original al textelor, KOHAU MOTU MO RON GORONGO, înseamnă ”Dezvăluirea Secretelor în (cu) Litere (Scrijelituri) de (pe) Lemn”; cf. rom. ghioc; a se ghioci ”a se coji”; a chihăi ”a insista cu vorbe (pe lângă cineva); a bate capul”; a huhăi (despre bufniță sau cucuvea) ”a striga”; mut; a amuți; latin. mutus ”mut; care nu vorbește; tăcut; necuvântător”; rom. mai (adv.); alban. me ”în; cu”; rom. rană; a răni; germ. Runen.

     Este de observat că absolut toate cuvintele legate de scrierea Rongorongo au fost moștenite, în diferite forme, cu sensuri identice sau foarte asemănătoare, de limba română, dovadă de necontestat a faptului că străbunii noștri cei mai îndepărtați au condus cândva întreaga planetă.

                                                                                                              Adrian Bucurescu