Mitologie română
La Traco-Phrygieni, Zeul Timpului se numea ACRISIAS. Numele și funcția sa fac ca traducerea să vină de la sine: AC'RI-SIAS ”Unitate (Răstimp) de Măsurat; Măsurarea Timpului”; cf. rom. ogor; latin. acrum ”acru, unitate de măsură”; iugerum ”unitate de măsură a suprafețelor agrare”; franc. equerre ”echer”. rom. soi; ceas; rus. soiuz ”uniune”. Vechii Greci pretindeau că Zeul Timpului, Cronos, își mânca pruncii. Așadar era un personaj malefic.
Duh rău a ajuns și AC'RISIAS la Români, după unele sensuri ale limbii trace. Astfel, ”Unitate de Măsurat” putea a fi înțeleasă și cca ”Unitate de Împărțit (de Tăiat); Lucru Înțepător (Primejdios)”; cf. rom. ogor; ocară; ogar; acru; soi; ziuă; ceas; rus. soiuz; rom. a se ogârji; agriș; groază; greață; cursă ”pericol; capcană”; latin. aggressio ”agresiune”. Din tâlcul tracic de ”Lucru Primejdios”, mitologia românească a creat Ceasul-Rău, atât ca moment neprielnic cât și ca un duh primejdios. Momentul neprilenic poate fi provocat prin blestem, cum se spune și în această doină:
Să te duci, bădiță, duci,
Să te duci la calea-n cruci,
Să te-oprești într-un ceas rău
Și să-ți pice calul tău!
Sforăiască, sforăiască,
Pe tine să te trântească,
Mâna stângă să-ți frângească!
Să ții dârlogii cu dinții,
Să mâi calul ca muții,
Să te vadă părinții!
Să cunoască orișicine
Că blestemu-i de la mine!
Ca duh, Ceasul-Rău umblă noaptea și-i pocește pe cei întârziați pe drumuri singuratice. În unele ținuturi se spune că sunt trei sau chiar patru Ceasuri-Rele, la vremea nopții, uneori și ziua, și nu e bine să te prindă vreunul din ele umblând pe afară. Ceasurile-Rele umblă prin văzduh și se cunosc că zboară pe aproape, după un fel de țiuit. De aceea, se crede că, atunci când îți țiuie urechile, trece vreun Ceas-Rău sau Slab prin apropiere și încearcă să te pocească. Dacă-ți faci imediat cruce la ureche, nu-ți poate face niciun rău.
În medicina tradițională, prin Ceas-Rău se înțelege în general epilepsia. Această boală cumplită are mai multe denumiri: alte-alea, apucat, boala-copiilor, ceas-slab, cei răi, ducă-se-în-pietre, ducă-se-pe-pustii, fulgerătură, încleștat, încleștătură, poceală, răul-copiilor, răutatea-copiilor, samcă, strâns, strânsătură, stropșitură, zghihuială etc.
Dacă te-a prins totuși și te-a înspăimântat Ceasul-Rău, te poate vindeca un descântec ca acesta, din Calafindești, Bucovina:
Ceas-Rău cu pocitură,
Ceas-Rău cu săgetătură,
Ceas-Rău cu spaimă,
Ceas-Rău de cu sară,
Ceas-Rău de la miezul nopții,
Ceas-Rău de cu ziuă,
Să te duci pe munți,
Pe sub munți,
C-acolo-s a tale curți,
C-acolo-s mese așternute
Și păhare umplute
Și scaune așternute!
Pentru tine sunt gătite.
Acolo să trăiești,
Acolo să vecuiești,
De N. să nu gândești!
Într-un descântec din Bogați, județul Dâmbovița, Ceasurile-Rele sunt ademenite de o fecioară care are nouă frați:
Fata mare șade
În malul Dunărei,
Cu nouă frați,
Cu nouă securi,
Cu nouă barde,
Cu nouă sfredele.
Și șade cu mese întinse,
Cu făclii aprinse,
Și așteaptă dureri de Cei-Răi.
De la N. de nu vor merge,
Cu secerile îi vor tăia,
Cu berdele-i vor ciopli,
Cu sfredele-i vor găuri.
Și voi, D-ei-Răi,
Să vă duceți
Unde popa nu toacă,
Cocoșii nu cântă,
Glas de voinic nu s-aude
Și nici tăieturi de topor!
Leac să fie!
Adrian Bucurescu
