Ctitoria lui Pamfil Şeicaru, de la Orşova. Foto: Florin Eşanu

Calul e verde, șaua-i bălană

 

          Moment zgubilitic

Unde şi-a dus mutul iapa,
Nu-i mai opresc ăştia apa,
Nici nu-i mai scumpesc lumina,
Nici gazele, nici benzina.
Nu-i trebuie nici căruţă,
Nici gură de la mândruţă.
Doar un cal de cursă lungă
Ar mai putea să-l ajungă,
Dar bate şaua degeaba,
Că tot nu-l pricepe iapa.
Şi-n ziua de Sfântu-Aşteaptă,
S-a luat de mut o deşteaptă:
- Mutule, dintr-un ţânţar
Poţi să-ţi faci un armăsar
Verde şi cu dinţii creţi
Şi să-l lipeşti de pereţi?
Nu i-a răspuns bietul mut,
C-aşa era el, tăcut.
Dar nici nevasta nu-i tace,

Și el nu are ce-i face.

Așa că mutu-și ia calul 

Și străbate tot Ardealul,

Pân-ajunge la Halmeu.

Dar mai bine... tac și eu.

                 Adrian Bucurescu