Trec sănii pe oglinzile Lunii.
Caii alunecă înspre Soare-Apune.
La Miazănoaptea iernii puiul de lup
suge flămând chiciura laptelui.
Trecător ești pe lume, dar gerul
nu-ți scutură macii zâmbetului,
și gerul nu-ți scutură nici
cetina verde a genelor.
N-ai decât, vântule, să-mi zburlești
buclele albe ale speranțelor.
Chiotul meu aleargă pe ghețuri
ca o nălucă pe urmele Geților.
Oricum, nu murim niciodată;
iarna, ne prefacem în fulgi de zăpadă,
vara, înflorim cu garoafele,
și ne mângâi pletele și frunzele, vântule!
Adrian Bucurescu
