Ţărăncuţa. Foto: Florin Eşanu

     Mitologie română

          Ceasul Rău

     Uneori, în viaţa omului intervine un moment nefavorabil, un Ceas Rău. Acest răstimp neprielnic poate fi provocat prin blestem, ca în următoarea doină:
Să te duci, bădiţă, duci,
Să te duci la calea-n cruci,
Să te-opreşti într-un ceas rău
Şi să-ţi pice calul tău!
Sforăiască, sforăiască,
Pe tine să te trântească,
Mâna stângă să-ţi frângească!
Să ţii dârlogii cu dinţii,
Să mâi calul ca muţii,
Să cunoască orişicine
Că blestemu-i de la mine! 
     Ceasul Rău este un duh. El umblă de obicei noaptea şi-i poceşte pe cei întârziaţi pe drumuri singuratice. În unele ţinuturi se spune că sunt trei Ceasuri Rele sau chiar mai multe, la vremea nopţii, uneori şi ziua, şi nu e bine să te prindă vreunul dintre ele umblând pe afară. Ceasurile Rele umblă prin văzduh şi se cunosc că zboară pe aproape, după un fel de ţiuit. De aceea, se crede că atunci când îţi ţiuie urechea, trece vreun Ceas Rău sau Slab prin apropiere, şi încearcă să te pocească. Dacă-ţi faci imediat cruce la ureche, nu-ţi poate face niciun rău.
     În medicina tradiţională, prin "Ceas Rău" se înţelege, în general, epilepsia. Această boală cumplită este denumită în mai multe chipuri: alte alea, apucat, boala copiilor, ceas slab, cei răi, ducă-se-n pietre, ducă-se pe pustii, fulgerătură, poceală, răul copiilor, răutatea copiilor, strânsătură, stropşitură, zghihuială etc.
     Dacă te-a prins totuşi vreun Ceas Rău şi te-a înspăimântat, te poate vindeca un descântec, cum este acesta din satul bucovinean Calafindeşti:
Ceas Rău cu pocitură,
Ceas Rău de la miezul nopţii, 
Ceas Rău de cu ziuă,
Să te duci pe munţi,
Pe sub munţi, 
C-acolo-s a tale curţi,
C-acolo-s mese aşternute
Şi păhare umplute
Şi scaune aşternute -
Pentru tine sunt gătite!
Acolo să trăieşti,
Acolo să vecuieşti,
De N. să nu gândeşti!
     Într-un descântec din Bogaţi, judeţul Dâmboviţa, Ceasurile Rele sunt ademenite de o fecioară care are nouă fraţi:
Fata mare şade în malul Dunărei
Cu nouă fraţi,
Cu nouă securi, 
Cu nouă barde,
Cu nouă sfredele.
Şi şade cu mese întinse,
Cu făclii aprinse
Şi aşteaptă dureri de Cei Răi.
De la N. de nu vor merge,
Cu secerile-i vor tăia,
Cu bardele-i vor ciopli,
Cu sfrdelele-i vor găuri.
Şi voi, Cei Răi,
Să vă duceţi
Unde popa nu toacă,
Cocoşii nu cântă,
Glas de voinic nu s-aude
Şi nici tăieturi de topor!
Leac să fie!
     De multe ori, apariţia Ceasurilor Rele, mai ales a celor nocturne, este vestită de liliac, de bufniţă, de cucuvea sau de o pisică neagră.

                                                                                                        Adrian Bucurescu