În descântece grele și vechi am crescut,
de diochi, de boleșniți, de ducă.
În blesteme fierbinți, ce usucă
omul viu, în colinde am crezut.
Și drăgaice prin lanuri pe luncă
am zărit; paparude și știme am văzut,
și argintul cel viu umblând prefăcut
și trimis cu durere și ură adâncă.
Și-am ursit Caloianul s-aducă
peste seceta mea lacrimi noi de băut,
și strigoii am știut cum se-alungă.
Dar și-n apă vie când fost-am lăut,
pe mal o nălucă a dat să plângă,
și steauă pe umeri atunci mi-a căzut,
și-am știut, am știut, AM ȘTIUT!
Adrian Bucurescu
