Stenahorie

Mă urcai pe dunga verii într-o doară,
Ca malinconia să nu mă mai doară.
Totuși, vara, chiar de-i aurie,
Inima mi-apasă de stenahorie.

Nalți sunt munții, larg e Bărăganul,
Azurie-i Marea și vânjos e lanul.
Evghenită-i țara, evghenit sunt eu,
Boierit cândva de zodia de Leu.

Bieții mei țărani, ce m-ați precedat,
Datinile voastre eu nu le-am uitat.
Chiar de aș ajunge împărat sau rege,
Eu norocu-acela nu l-ași înțelege,

Căci, în zori, grăi-m-aș  la argați:
- Hei, flăcăi, îndată sapa să mi-o dați!


                                      Adrian Bucurescu