Sus de jalea cea mai mare,
Velerim și Veler-Doamne,
Răsărit-au flori amare.
Velerim și Veler-Doamne.
Vine albina și moare.
Velerim și Veler-Doamne..
Țipă stolul de cucoare.
Velerim și Veler-Doamne.
Acolo vine și o-fată
Și jelește noaptea toată
Și vrea viața să și-o-ncheie
Înainte de nedeie
Că, de dorul de iubit,
Ochii și i-a răsădit.
Cine știe de-or da-n floare
Velerim și Veler-Doamne,
Cu petale-albăstrioare,
Velerim și Veler-Doamne,
De zici că-s flori de cicoare
Și nu ochi de fată mare.
Adrian Bucurescu
