Pe Calea Lactee
Lin se scurge drumul ca un ochi plesnit
Câinii mei la sanie s-au pornit-pornit.
Pe Calea Lactee ninge de trei seri.
Mân din leagăn câinii albi fugiţi de ieri.
Peste pod de gheaţă fără zimţi şi zid
nefiresc răsună viforul prin vid.
"Hau!", răsună iarna.
- Hai, năluci cu blană, hii pe drumul nins!
Câinii mei aleargî însetaţi şi-ncins.
Drace, dar a spaimă stelele s-au stins!
Un strigoi din spaţiu ne răsare-n drum -
îi miros a moarte armele şi-a fum.
Ne izbeşte rece şi tăios pe toţi
şi ne cheamă lotri şi ne face hoţi
blesteamă cenuşa noastră peste vânt
şi cădem - ninsoare - iarăşi pe Pământ.
Eu şi câinii albi, ah, iarăşi pe Pământ!
Adrian Bucurescu