În drum spre Sarmizegetusa
Un înger a sunat din trâmbiți: Primăvara.
Și uite cum întreg pământul a-nverzit,
și flori mai albe sau mai galbene ca ceara,
atât de simplu pretudindeni s-au ivit.
Aicea sunt și pasările călătoare...
Tot drumul înspre primăvară mână.
În cel mai fraged, sfânt și dulce soare,
un cuc pestriț în mărul alb se-ngână.
Departe-n munți, e încă iarnă-adâncă,
dar munții sunt atâta de departe...
Ș-acolo îngerul a să învie pom și stâncă,
și numai sufletul o să rămâie-n moarte.
Adrian Maniu
