Nu-mi pomeni de neliniște, nu,
plop argintiu!
Săgețile albe ale Lunii
pe mine mă caută.
Nu-mi pomeni de broboane de sânge, nu,
mac plăpând!
Vântul sălbatic
pe mine mă strigă.
Nu necheza haiducește, nu,
mânz de Bărăgan!
Frâul în pietre scumpe
e pe măsura mea.
Nu mai lătra așa furios,
câine-lup suplu și mândru!
Biciul de mătase și plumb
pentru mine se zvârcolește.
Nu mai bate așa nervos,
inimă chinuită!
Lama curbată a curcubeului
ne aduce liniște.
Nu! Nu mai ritma a tristețe,
inimă chinuită! Nu!
Adrian Bucurescu
