Iubito, când eu n-oi mai fi
și creanga mesteacănului s-o înnegri,
o lumânare albă s-aprinzi,
în vifor alb s-o stingi
și uită-mă în candela de argint!
Surioară, când vei auzi
că fratele tău s-a dus din lume,
îmbracă-te în rochie albă
și pune sub streașina casei
un pahar cu vin
și o pâine de casă tăiată-n cruce!
Apoi topește încet chipul meu
într-o amintire frumoasă!
Prietene, când vei simți
că durerile și bucuriile tale
au rămas singure pe lume,
împlântă cuțitul
în stâlpul de la Răsărit al casei
și ține-mă minte
până ce lama s-o rugini!
Mamă, când m-or aduce
la picioarele tale,
somn adânc dormind,
tăcere tăcând,
cântă-mi ușor un cântec de leagăn
și trei zile să crezi că eu dorm,
Mamă, când m-or aduce
la picioarele tale!
Adrian Bucurescu
