Mitologie românească
Printre antroponimele tracice atestate se numără și PLATOR și PLATURA, care înseamnă ”Înălțime; Ridicare; Zbor; Înaripat”; cf. rom. vultur; fluture; a flutura; Boldur (n.); Blidaru - fortăreață pe un deal din complexul de la Sarmizegetusa; alban. flete ”aripă”; flutur ”fluture”; fluturoj ”a zbura; a flutura; a fâlfâi”; fluturues ”zburător”. Așadar, și Românii și Albanezii, neamuri tracice, au moștenit denumirea fluturelui de la strămoșii antici.
Podoabele de pe aripi și faptul că vestește primăvara îi atrag simpatia oamenilor, mai ales a copiilor. În credința că-l pot face să se oprească din zbor și să se așeze pe flori sau pe iarbă, cei mici recită Cântecul Fluturelui:
Fluture,
Fluture,
Flutură pe buture,,
Flutură pe floare,
Flutură sub floare!
Fluture,
Fluture,
Fluture, pune-te:
Pune-te pe punte,
Pune-te sub punte!
Fluture,
Fluture,
Flutură pe foaie,
Flutură sub foaie!
În unele ținuturi, se crede că ”toate sufletele curate și cu deosebire ale copiilor mici se prefac în fluturi pe Lumea Cealaltă”. Din Celălalt Tărâm sufletele vin în lumea aceasta în chip de fluturi: ”Uneori, sufletele răposaților vin pe la casele unde au trăit sub formă de fluturi. Aceasta se întâmplă cu sufletele copiilor, dar și cu cei de o vârstă mai mare”.
Într-o legendă din Sărățeni, județul Ialomița, se spune că la început fluturii erau oameni curați și vrednici, care trăiau înainte de Potop, muncind și slăvindu-L pe Dumnezeu. Atunci, Împăratul Ceresc, dorind să-i salveze de la înec, l-a trimis pe Arhanghelul Gavril să-i aducă de-a dreptul în Rai. Însă unii dintre ei s-au rugat Domnului să-i mai lase a adăsta pe lumea aceasta, neîndurându-se s-o părăsească. Și atunci, Dumnezeu i-a prefăcut în fluturi. În timpul Potopului, Arhanghelul Gavril a vegheat deasupra norilor, cu aripile pline de fluturi. Iar când s-au retras apele, a coborât cu ei pe pământ și le-a dat drumul printre florile care începuseră să se deschidă.
Adrian Bucurescu
