Povestea vorbei
Una dintre cele mai enigmatice zicale româneşti este a fuma ca un şarpe, însemnând a fuma excesiv. Cum nimeni n-a văzut vreodată vreun şarpe fumând, expresia ar trebui să stârnească nedumerire. Dacă nu va fi fost cândva tradusă după ureche, zicala ar putea avea o explicaţie într-una sinonimă, care este a fuma ca un turc. Aceasta din urmă ar putea data de pe vremea când turcii au adus obiceiul în Ţările Române, preluat şi de fanarioţi. Cum şi unii şi alţii preferau narghileaua, zicala cu şarpele fumător ar proveni de la ţeava lungă şi flexibilă, "şerpuitoare", care leagă luleaua propriu-zisă de vasul cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat. Ţeava narghilelei ar fi putut duce imaginaţia către un şarpe.
O altă explicaţie pleacă de la sinonimele învechite, pentru şarpe, balaur şi zmeu. Cum ultimele două personaje de basm scot fum pe gură şi pe nări, este posibilă o metaforă ca aceea cu şarpele fumând.
În fine, ar mai fi o ipoteză cu privire la buclucaşa zicală, dar e puţin probabilă. Astfel, una dintre cele mai valoroase pipe a fost meşterită pe la anul 1790. Numită de colecţionari şi pipa srece din Staffordshire, aceasta este făcută din porţelan, pe care se află încolăcit un şarpe, astfel încât fumul, după ce străbate şarpele, ajunge la fumător complet rece. Cine ştie, poate cândva se va găsi vreun document limpede despre şarpele nărăvit.
Adrian Bucurescu
