Molitvă de rană

Tu,
norocul meu,
de-o fi să mor,
trimite-mi
Moarte
în straie albe
ca de mireasă!
Tu,
Steaua Păstorului,
ai grijă
să mă pot ameți
și eu
de-a lumii crăiasă!
Eu nu,
niciodată...
sărut de cuțit...
Pe frații mei,
cel moldovean,
cel ungurean
și cel vrâncean
eu mult i-am iubit.
Nu vreau și nu vreau
să fiu
vândut pe arginți.
Tu,
steaua mea,
trimite-mă
iar
în părinți,
în Geți,
în paseri,
în șerpi,
în viermi,
în scoici,
în alge,
în mlaștini,
în ape!
Adio, adio,
măicuță bătrână,
cu brâul
de lână!
Rana mă doare,
nu-o mai uda
cu lacrimi sărate!
Ce umed și rece
foșnește vântul!
Aud prin preajmă
zvon de streini
tocmindu-mi sufletul,
numărând oile,
numărând banii.
Helis, Helis,
Almus aba Tani!

                 Adrian Bucurescu