Pe imaş. Foto: Florin Eşanu

Povestea vorbei

          Cuiul lui Pepelea

     Pepelea este un îndrăgit personaj popular, sărac, dar vesel şi isteţ. S-ar putea ca numele să-i vină de la a (se) păpăli "a (se) strivi; a (se) terciui", ce ar lămuri snoava cu cuiul din celebra expresie. Într-un basm, după care s-a inspirat şi Vasile Alecsandri pentru piesa de teatru "Sânziana şi Pepelea", eroul, după mai multe peripeţii, izbuzeşte să se însoare cu o domniţă frumoasă foc, în pofida bogaţilor săi rivali.
     Cât priveşte celebrul său cui, se spune că Pepelea, de prea multă sărăcie, s-a hotărât să-şi vândă casa arătoasă pe care o moştenise de la părinţi. Zis şi făcut. S-a învoit cu un bogătan din sat, care pusese demult ochii pe casă, să i-o dea, dar cu condiţia să-şi păstreze dreptul asupra unui cui din perete, pe care, zicea Pepelea, îl bătuse acolo un strămoş de-al lui. Crezând că a dat de un chilipir, bogătanul s-a învoit şi au întărit târgul printr-un hrisov. Numai că, încă din prima zi, Pepelea intra în casă de câteva ori, ba să-şi pună căciula în cui, ba să şi-o ia, ba să agaţe o traistă, apoi venea să şi-o ia, şi tot aşa, că i se acrise cumpărătorului. Într-o zi, flăcăul şi-a pus în cui o desagă cu diferite merinde: ceapă, brânză, slănină, nişte murături şi altele. Şi n-a mai venit! A trecut mai mult de o săptămână şi cei ai casei au simţit o duhoare de-ţi muta nasul, aşa că... s-au mutat şi ei în alt sat, ca să nu-i mai râdă cei ce ştiau ce se întâmplase. Şi uite-aşa, a rămas Pepelea şi cu casa şi cu banii luaţi pe ea!

                                                                                                       Adrian Bucurescu