Prințul din K

Prințul are pajeră de aur
brodată pe ștergarul său ghiaur
pajeră cu gheare de platină
cu clonț muiat în mir de datină
Prințul are mâini fine de cretă
poartă mănuși cu lucrătură secretă
Când academic pășește în speluncă
e trist ca amurgul pe luncă
În cetatea hilariopolitană
îl ajunge dorul meu de cătană
și-l descântă într-o oară de taină
și-l răscântă cu miroznă de daină:
     Ia--lo-im Ja-lo-im
     Înfrunzesc în noapte prințe
     tufele de drușaim
     Sa-ra-in Sa-ra-ta-in
     ca augustele semințe
     într-o toamnă la Cașin
     Se găsește dor cu dor
     într-o crâșmă din Obor
     și tot beau ca să mai zvinte
     spre aducere-aminte
     din carafele de crin.
Și de atunci prințul e și mai trist
ca și luptătorul de ametist.

                  Adrian Bucurescu