Domitian vine la fața locului pentru a se pune în fruntea trupelor, dar odată ajuns în Moesia, înclinarea lui spre plăceri îl cuprinde în mrejele desfrâului și încredințează grija războiului lui Iulianus. Acest general, demn de toată încrederea stăpânului său, nu pierde nicio clipă. În anul 88 trece Dunărea pentru a-l întâlni pe Decebal în propria-i țară. Întâlnirea are loc la Tapae; lupta este îndârjită, superioritatea este de partea Romanilor, iar pierderile Dacilor sunt enorme. Vezinas, al doilea în rang după Decebal, în speranța de a scăpa întreg, simulează moartea și profită de noapte pentru a fugi; Decebal, vânat și urmărit, speriat de succesul Romanilor, care ar fi putut invada teritoriul, ordonă tăierea unei păduri la înălțimea unui om, pe care tocmai o traversa, și îmbrăcarea trunchiurilor cu haine și arme, astfel încât dușmanul, luându-le drept soldați, să prefere, din prudență, întoarcerea. Această stratagemă i-a reușit. Romanii încetează urmărirea, pierzând astfel fructul victoriei; era exact ceea ce își dorise. Îi trebuia numai timpul pentru a se reface și l-a obținut. Reia apoi imediat ostilitățile și se răzbună atât de bine pentru înfrângerea anterioară, încât nu numai că îl forțează pe Domitian ca acesta să-i propună pacea, dar îl obligă să-i plătească un tribut anual, să-i facă daruri importante și să-i dea un mare număr de meșteri de tot felul. Mândru de o asemenea victorie, Decebal știe să profite de ea.
Vaillant, J. A., La Romanie ou histoire, langue, litterature, orographie, statistique des Romans, Paris, Arthus Bertrand, 1844. p. 22 - 23.
