Să te duci noaptea cu caii pe luncă -
asta mai zic și eu noapte!
Să vezi cum pe ape stele se-aruncă
în crivatul murelor coapte.
Și-n cătunul cu salcâmi de opale
să mai știi că doarme o fată
visându-te mai la stâna din vale
lângă foc cu pândarii roată.
Zău că-ți mai crește pieptul de băiat
hoinărind în nopțile rare
care se leagă dacă te-ai îmbăiat
în aiasmă la apus de Soare.
Mai te-nduri să lași așa podobită
lunca în parfumuri și safir?
Mai degrabă rămâi în iarba urzită
ca un măr
ca un păr
ca un fir...
Adrian Bucurescu
