Moșii de Iarnă

 

                Rugă pentru Dalbii de Pribegi

Un Simbol al Suveranității: Crinul

 

 

          Coroana și Sceptrul 

     Poate că printre cititorii acestei pagini sunt și unii care au observat asemănarea dintre Coroană și Crin.

 

    Simbol al suveranității, implicit al monarhiei, Floarea de Crin apare și pe Stema României, în capătul sceptrului ținut în gheară de către Vultur.  

 

     Cu mult mai clară, această glorioasă floare împodobește sceptrul din Stema Regală a României Mari. 

     Dar de ce oare a fost crinul ales ca semn al forței, al suveranității? Denumirea lui getică era CORONIS, atestată și ca nume al unei Nimfe care l-a crescut pe Dionysos. Ca de obicei în graiul strămoșilor noștri antici, termenul are mai multe sensuri: 1. CO RONIS ”Pe Deasupra; La (în; pe; de; cu) Vârf; Cu Colți; Cu Coarne; Care înțeapă; Care (se) taie; Care (se) croiește;  Care (se) gravează; Care (se) scrie; Care (se) desenează; Cel Împodobit”; cf. rom. cu; rană; a (se) răni; latin. reno ”a pluti deasupra apei”; ornus ”frasin de munte; suliță din lemn de frasin”; reno, rheno ”bundiță din piele de ren”; orno ”a împodobi; a orna; a înălța; a onora”; franc. renne ”ren”; germ. Runen ”rune”. 2. CORO NIS ”Care crește; Cu (în; la; de; pe) Vârf; Cu Forță; Cu Vrednicie; Care (se) apără; Care (se) ocrotește; Care (se) salvează”; cf. rom. care; nas; naș; a năși; latin. nisus ”sforțare; efort”; alban. nuse ”mireasă; noră”; got. nasjan ”a salva”. 3. CORONIS ”Creștere; Călăuzire; Cultivare; Vârf; Înălțime; Superioritate; Conducere; Forță; Întremare; Înviorare; Însănătoșire”; cf. rom. grâne; crin; hrean; cornaci, cornișor (bot.); coroană; a (se) încorona; corn; horn; gorun; hrană; a (se) hrăni; carne.

 

     Crinul este cultivat prin grădini pentru florile lui albe-strălucitoare sau de alte culori, și cu miros foarte puternic. Foliolele perigonale macerate în untdelemn constituie un remediu casnic și clasic pentru răni. Frunzele de crin se puneau pe răni, tăieturi și arsuri, iar petalele unse cu miere, pe beșica cea rea, la bubă neagră și tăieturi. Pentru bășică în gură, se fierbeau în lapte dulce, care se ținea călduț în gură. Florile se puneau într-o sticlă cu apă, se astupau bine și se foloseau împotriva durerilor de ochi. În alte părți, petalele ținute în rachiu se întrebuințau împotriva petelor de pe față și a usturimii ochilor. Ceaiul de flori de crin se lua pentru curățirea sângelui. Se mai folosea la poală albă, în amestec cu sulfină albă, trifoi alb și rădăcină de bujor. Ceapa de crin fiartă se punea pe umflături, pe buboaiele ce dau în copt și pe pieptul bolnavilor de tuse. Se mai prepara din ea o alifie pentru creșterea sprâncenelor; se pisa o ceapă mai mare sau două mai mici, se puneau într-o ulcică cu o lumânare de seu și se lăsau să fiarbă împreună, apoi se lua seul curat de deasupra, se spăla bine în apă și se ungeau cu el pe sprâncene, în fiecare seară înainte de culcare.

     În Bucovina, se spunea că a crescut din inima unui călugăr tânăr. Este un vechi simbol al curățeniei, al castității.

 

     În etnobotanica românească se mai află și crinul-de-pădure, crinul-de-baltă, crinul-de-toamnă și crinul galben, tot cu flori frumoase. Și acești crini se întrebuințează ca leacuri pentru diferite boli.

     Aproape sinonim cu CORONIS era și LAISCUS, atestat ca nume traco-dalmat. Iată și tâlcurile: 1. LAIS CUS ”Plantă Cultivată; Plantă cu Colți; Plantă care (se) înțeapă; Crenguță Gravată (Desenată); Lujer Cusut; Vlăstar Brodat; Plantă Împodobită; Rămuriș Minunat; Împletitură Fermecată; Cununa Magului; Frumos Tare”; cf. rom. loază ”viță-de-vie; ramură verde; vlăstar; ornament vegetal sub formă de ramuri împletite, în sculptură sau în orfevrărie”; leasă ”împletitură de nuiele”; lis ”(despre cai și câini) cu părul sclipitor și cu o pată albă pe frunte, pe bot”; latin. lysis (arhit.) ”ciubuc la o cornișă”; alban. lese ”grapă”; lesoj ”a grăpa”; lis”stejar”; lesh ”lână”; franc. lys ”crin”; rom. a coase; frumoasă coz ”extraordinar de frumoasă”. 2. LAISCUS ”Superioritate; Forță; Întărire; Apărare; Păstrare; Ocrotire; Călăuzire; Conducere”; cf. rom. lască ”îndrăzneală; favoare; grație; protecție”; lăscaie ”monedă de aramă care a circulat în Țările Române în a doua jumătate a sec. XVIII; oală de lut cu două toarte”; lascav ”binevoitor”; Lațcu - voievod al Moldovei în anii 1368 - 1373; Lascu, Lețco (n.). 

     Așadar, LAIS CUS ”Cununa Magului (Magică)” și LAISCUS ”Forță; Protecție; Călăuzire” erau atribute ale suveranități, ale unui conducător. 

 

     Astfel se explică și cununa din herbul încrustat pe crucea de mormânt a ultimului Mare Maestru al Ordinului Solomonarilor, în cimitirul de la Sărățeni, județul Ialomița. Semnul se mai numește și Cununa Virtuților.

     Din LAIS Francezii au chiar lys ”crin”. Fleur de lys ”Floarea de crin” este simbolul heraldic al regalității, provenit din tradiția monarhică. Expresia fleur de lys a apărut sub domnia lui Ludovic al VII-lea, iar florile de crin de aur pe câmp de azur  au devenit stema Franței și emblema specifică a regalității ei. 

 

     Întorcându-ne la tradițiile noastre, vedem crinul asociat cu dorul, ca în acest superb cântec popular:

- Marie, Marie,

Ia spune-mi tu mie:

Care floare-nfloare

Noaptea pe răcoare?

- Floarea crinului

Și cu-a dorului

Aia floare-nfloare

Noaptea pe răcoare...

                                                                                                   Adrian Bucurescu